Tipuri de nebuloase

Pana in secolul al XX-lea, astronomii foloseau termenul „nebuloasa" pentru a descrie orice corp stralucitor, asemanator unui nor, observat de pe Pamant. Telescoapele din acele vremuri ofereau foarte putine detalii despre aceste corpuri, dar astronomii vedeau suficient incat sa realizeze ca nebuloasele aveau forme diferite. Unele erau numite „nebuloase in spirala", altele „nebuloase eliptice". Apoi, in anii '20, astronomul american Edwin Powell Hubble, folosind cel mai puternic telescop al vremii, a descoperit ca multe dintre corpurile care se presupunea ca erau nori, erau de fapt galaxii. Mai exact, a observat ca nebuloasa in forma de spirala, Andromeda, era de fapt o galaxie spirala.

Astazi, astronomii stiu ca galaxiile si nebuloasele sunt corpuri unice cu caracteristici diferite. Totusi, aceasta distinctie nu este suficienta pentru a explica pe deplin ce sunt nebuloasele si modul in care functioneaza ele.

In general, astronomii le clasifica in doua mari categorii - luminoase si intunecate. Nebuloasele luminoase se afla aproape de stele, care le fac sa straluceasca, desi metoda prin care se intampla acest lucru depinde de doi factori: proximitatea fata de stele, si temperatura lor. Cand o nebuloasa este foarte aproape de o stea fierbinte, ea poate absorbi cantitati mari de radiatii ultraviolete. Astfel, gazul se incalzeste pana la 9726 grade Celsius, iar la astfel de temperaturi extreme, gazul de hidrogen produce o lumina fluorescenta. Astronomii se refera la acest tip de nebuloasa cu termenul de "nebuloasa de emisie". Marea Nebuloasa din Orion (M42) este o nebuloasa clasica de emisie.

Marea Nebuloasa din Orion

Uneori, nebuloasa este mai departe de stele, sau acestea nu sunt destul de fierbinti. In acest caz, praful de nor nebular reflecta lumina, cam la fel cum argintul murdar reflecta lumina lumanarilor. Cele mai multe nebuloase de reflexie au o culoare albastruie, deoarece particulele imprastie, in mod preferential, lumina albastra. Totusi, cateva reflecta mai puternic lumina stelelor care le lumineaza. Aglomerarea de stele Pleiade, din Taur, contine cateva nebuloase de reflexie.

Nebuloasele obscure nu se afla destul de aproape de stele pentru a fi iluminate. Ele sunt vizibile numai atunci cand ceva luminos – mai multe corpuri ceresti, de exemplu – le ofera un fundal. Uneori, nebuloasele obscure sub forma de culoare, alei sau globule din interiorul nebuloaselor luminoase. Nebuloasa Trifida este o nebuloasa de emisie rosie geniala, care pare sa fie impartita in trei regiuni de aleile intunecate de praf . Nebuloasa Cap de Cal din Orion este tot o nebuloasa obscura, asa cum este banda mare de intuneric care desparte Calea Lactee in doua.

Nebuloasa Trifida

Nebuloasa Cap de Cal

In afara de clasificarea in luminoase si intunecate, nebuloasele primesc si nume. Charles Messier, un astronom francez, a inceput sa catalogheze corpurile ceresti in secolul al 18-lea. In loc de a folosi nume, el a folosit numere. Primul corp pe care l-a enumerat a fost Nebuloasa Crab din Taur, pe care a numit-o Messier-1 sau M-1. Nebuloasei Inel i-a spus M-57. Si galaxiile au fost inscrise pe lista lui, astfel incat Andromeda, fiind al 31-lea corp inregistrat, a devenit M-31. In secolul al 19-lea, astronomii amatori au dat nume comune aproape tuturor corpurilor lui Messier, bazate pe forma pe care o aveau. Astfel, nume cum ar fi Nebuloasa Dumbbell, Nebuloasa Cap de Cal si Nebuloasa Crab au intrat in lexiconul astronomic. Unele nebuloase, cum ar fi Nebuloasa Orion, au fost denumite dupa constelatia din care fac parte.

Nebuloasa Crab

Nebuloasa Inel

Nebuloasa Dumbbell