In Anglia, s-au facut progrese majore in lingvistica, inca din epoca lui Walker, in ceea ce priveste adunarea si organizarea unor exemple de utilizare a cuvintelor. In 1836?37, Charles Richardson (1775?1865) a publicat, in doua volume, un dictionar mai bogat in exemple ilustrative, decat oricare dintre predecesoarele sale. In 1857, Societatea Filologica a inceput sa adune exemple mai noi de folosire a cuvintelor. Aceasta activitate a Societatii Filologice a facut posibila publicarea dictionarului cunoscut sub denumirile de Noul Dictionar Englez despre Principiile Istorice (New English Dictionary on Historical Principles), the Oxford English Dictionary (OED) si Dictionarul lui Murray (Murray's Dictionary) (datorita lui Sir James A. H. Murray, 1837?1915, unul dintre editorii sai). Publicarea acestui dictionar a inceput in 1884 si a fost finalizata in 1928, la 70 de ani dupa inceperea colectarii materialului. Cele 12 volume si adenda acestui lexicon monumental si fara rival, au descris etimologia a 250000 de cuvinte din limba engleza, incorporand mai bine de 2 milioane de sensuri ale cuvintelor, in procesul de definire a aproape 415000 de cuvinte. O a doua editie, formata din 20 de volume, publicata in 1989, incorporeaza si adenda de 4 volume, continand peste 616000 de cuvinte.
