Jean-Paul Sartre si conceptul de libertate

Jean-Paul Sartre si conceptul de libertate

Detalii

CategoriiSocial
Taguri
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari14102

Voteaza & Distribuie

Descriere

Conceptul de libertate joaca un rol important in orice sistem filozofic, iar Jean-Paul Sartre a plasat conceptul in centrul ideilor sale si si-a socat contemporanii, spunand ca: "Omul este condamnat sa fie liber".




Jean-Paul Sartre


Jean-Paul Sartre




Jean-Paul Charles Aymard Sartre (1905-1980) a fost lider in filosofia franceza a vremurilor sale, in existentialism precum si in marxism. Inainte de a aborda conceptul de libertate al lui Sartre, in scopul de a intelege pe deplin impactul acestuia asupra societatii, trebuie sa avem mai intai o vedere generala a unor idei importante care au incercuit societatea culturala pana la inceputul secolului 20.



Incepand cu inteleptii din Grecia Antica a fost general acceptat faptul ca omul trebuite sa respecte anumite reguli care se aplica tuturor fiintelor umane, fara exceptii. Cu alte cuvinte, trebuie sa devii ceea ce esti. Barbatul nu este nascut ca barbat in sensul ultim al cuvantului, ci devine de fapt unul. Cum face asta? Ei bine, prin propria ghidare spre arhetipul perfect. Aceasta idee a fost corelata cu o alta notiune care atesta ca niciun individ au are de ales decat sa incerce si sa copieze, in cel mai inalt grad posibil, acest arhetip sau esenta.



Desigur, omul inca si-ar putea pierde esenta indepartandu-se de ea, si aici vorbim despre trairi interioare, dar nu se poate rupe complet de ea. Aceasta teorie filosofica are doua consecinte foarte importante pe care trebuie sa le subliniem: pe de o parte, fiecare fiinta umana trebuie sa tinda spre aceeasi esenta care nu poate fi schimbata si pe de alta parte, omul trebuie sa se regaseasca in ceva exterior fiintei sale. Prin urmare, intr-un mod rasucit, individul se regaseste in univers (arhetipul uman - The Human Archetype).



Sartre nu a fost de acord cu predecesorii sai, considerand aproape toate ideile acestora „fleacuri". El a respins ideea de arhetip uman. Dupa parerea lui nu poate exista o imagine predeterminata a ceea ce cineva ar trebui sa fie. Mai mult decat atat, pentru ca in esenta omul este liber de a inventa si a se reinventa pe sine. Sartre incearca sa salveze individualul de la unificarea cu generalul si, prin urmare, inceteaza sa mai existe.



Mai mult decat atat, deoarece nu exista nici o ordine umana, in acelasi sens ca exista o ordine a obiectelor studiate si analizate de oamenii de stiinta, omul nu poate fi obiect de observatie sau de studiu stiintific. El este produsul original al unei libere alegeri. Singura credinta pe care o datoreaza este rezervata lui. Singura lege sau regula pe care trebuie sa o respecte este ca si-a acceptat liber propria persoana. Individul lui Sartre este si nu poate fi niciodata altceva decat ceea ce el insusi a hotarat sa devina. Prin urmare, a fi inseamna a alege, deoarece "existenta precede esenta".



Ceea ce filosofii incearca sa explice este faptul ca fiecare individ trebuie sa aiba propriile sale valori. Cu alte cuvinte, el este cel care decide daca viata unui om beat este mai mult sau mai putin importanta decat viata unui presedinte. Problema ridicata de relatia dintre necesitate si libertate este rezolvata in mod unilateral in favoarea celor din urma.



Cu toate acestea, Sartre nu a negat faptul ca exista anumite constrangeri inevitabile care actioneaza asupra individului: nevoia de a lucra si de a actiona in conditiile impuse de un mediu specific. Fiecare fiinta umana prezenta in aceasta lume este limitata unei situatii. In ciuda acestui fapt, filosoful a argumentat ca fiecare situatie unica este deschisa libertatii, deoarece individul insusi o alege conferindu-i o anumita semnificatie. Rolul principal este detinut de orientarea noastra subiectiva si nu de o necesitate externa.



Sa meditam pe un exemplu dat de Sartre insusi: imaginati-va ca sunteti un soldat ce ia parte la un razboi. Ati putea fi tentati sa credeti ca nu aveti nicio alta optiune decat sa luptati si ca sunteti o victima a destinului. Cu toate acestea, Sartre a argumentat ca puteti alege oricand sa va predati, sa renuntati sau chiar sa va sinucideti. Prin refuzul de a opta pentru una dintre aceste solutii acceptati de fapt razboiul in toate formele sale si astfel devine propriul vostru razboi care sprijina ideea de conformare.


Deoarece in orice situatie, conform cu spusele lui Sartre, fiecare individ este liber de constrangerea oricarei influente, el este, de asemenea, pe deplin responsabil pentru actiunile si deciziis ale. Deci, poti sa faci ce vrei, dar trebuie sa infrunti toate consecintele. Nu e nimeni sa te apere si singura persoana pe care trebuie sa o condamni esti tu. Greutatea totala a lumii este pe umarul tau si nimeni si nimic nu poate schimba vreodata acest lucru.



In concluzie, Jean-Paul Sartre a crezut ca un om nu poate fi vinovat de acte inumane, deoarece nu exista un astfel de lucru. Fiecare miscare facuta este profund umana prin simplul fapt ca el insusi face alegerea. De fapt, fiecare situatie la care un individ participa devine situatia sa.