Existentialismul

Existentialismul, in termeni simpli, este o filozofie care se ocupa de problematica gasirii sinelui si a sensului vietii prin liberul arbitru, alegere si responsabilitate personala. Doctrina este ca oamenii cauta sa afle cine si ce sunt pe tot parcursul vietii in timp ce fac alegeri bazate pe experiente, credinte si conceptii. Iar optiunile personale devenin unice fara a fi necesara o forma obiectiva a adevarului. Un existentialist considera ca o persoana ar trebui sa fie fortata sa aleaga si sa fie responsabil, fara ajutorul legilor, regulilor etnice sau al traditiilor.



Pentru a intelege existentialismul trebuie sa intelegeti si alte coordonate dintre care:

A devenit popular la scurt timp dupa al doilea razboi mondial. Trecand prin cel mai rau si mai crud razboi din istorie, si asistand la violenta de care oamenii au fost in stare, e de inteles ca oamenii au inceput sa creada ca viata era lipsita de sens si sa se indoiasca de veridicitatea existentei lui Dumnezeu si de ideea filozofiilor anterioare ca universul este drept si cinstit.

Filozofii anterioare, si mai multe religii, postulau ca exista o forma umana ideala sau unele naturi umane inerente, care exista de mai presus de individ si catre care individul trebuie sa aspire. Existentialismul postuleaza exact opusul - nu exista nici un scop mai inalt sau „esenta" a existentei, cu exceptia a ceea ce facem noi cu ea. Cu alte cuvinte, noi ne facem propriu nostru scop. Existenta care precede esenta presupune ca nu exista Dumnezeu sau alte divinitati care aduc o forma de ordine dreapta in cosmos – aceasta este, in general, o declaratie ateista.

Trebuie sa intelegem ca existentialismul postuleaza ca nu exista nici un fel de sistem „karmic"de recompensare, si astfel, tot ceea ce se intampla este datorat soartei si lucruri rele li se poate intampla cu usurinta si oamenilor buni. Din nou, aceasta provine probabil tot din contextul social postbelic. Acest nonsens inerent este uneori exagerat in teatrul absurd, astfel incat nimic nu mai are nici un sens, personajele nu se inteleg unul pe altul, iar mediul nu respecta legile obisnuite ale spatiului si ale timpului. Acest lucru poate fi amuzant de privit, dar si deprimant, deoarece se presupune ca reflecta lipsa justitiei sau a karmei in lumea reala.

Cu nici o putere mai mare si nici un adevarul filosofic care sa guverneze lumea, avem posibilitatea de a ne fixa propriile noastre intelesuri si sensuri si scopuri. Existentialismul postuleaza ca suntem definiti de modul in care actionam, nu de modul in care ar trebui sa actionam, astfel incat, intr-o mare masura, alegem ce vrem sa fim.

Sentimentul de asteptare al autobuzului intr-o statie, fara nici o alta activitate, ar putea fi legat de piesa absurda a lui Samuel Beckett, Asteptandu-l pe Godot, in timp ce amintinrea unui moment in care ati fost pedepsit pentru o fapta buna sau recompensat pentru una rea va ajuta sa intelegeti modul in care oamenii pot crede ca universul este amoral.

Chiar daca sunteti religios sau credeti intr-o forta superioara, incercati sa va puenti in locul cuiva care nu crede, si vedeti cum ii ajuta existentialism sa continue sa traiasca intr-o lume care este in mod inerent amorala.