Ecranele tactile vor deveni istorie?

ecran tactil

Ecranele tactile (touchscreens) cu care sunt echipate majoritatea tabletelor PC, telefoanele inteligente, monitoarele unor laptopuri si unele televizoare sofisticate, sunt pe cale sa devina o specie pe cale de disparitie. Asta nu pentru ca ar fi iminenta aparitia afisajului holografic in 3D, ci pentru ca un element chimic esential in fabricarea acestor ecrane, indiu, s-ar putea termina pana in 2017, dupa cum afirma expertii.

Indiul este unul dintre cele mai rare metale de pe Pamant, si deocamdata este recuperat din ecranele tactile „moarte". O astfel de perspectiva nu pare atat de alarmanta precum epuizarea surselor de hrana sau de apa potabila, insa display-urile digitale au devenit esentiale in epoca moderna, fiind integrate in viata noastra de zi cu zi, facilitand interactionarea si comunicarea.

Desi a fost descoperit acum 150 de ani, calitatile remarcabile ale indiului au fost luate in considerare doar recent, fiind indispensabil la crearea electrozilor ultra-subtiri. Este un material argintiu, foarte moale, avand calitatea de se intinde pe suprafetele de sticla in loc sa formeze bile, precum mercurul. O alta proprietate curioasa a indiului este „tipatul": atunci cand este indoita o vergea din acest metal, ea provoaca un sunet pe o tonalitate ascutita.

Indiul este folosit cel mai bine cand este preparat ca oxid. In momentul cand intra in contact cu oxigenul, devine transparent. Aceasta caracteristica, plus capacitatea de a fi un excelent conductor de electricitate, permite aparitia ecranelor tactile care echipeaza telefoanele inteligente, tabletele PC, monitoarele si ecranele TV. Drept consecinta, pretul indiului a sarit de la 60 de dolari kilogramul, in 2003, la 1000 de dolari in numai trei ani, ducand la crearea unei „afaceri" foarte banoase pentru cei care scot indiul din China, pe cai ilegale, tara care detine cele mai mari rezerve din acest metal.

Necesarul de indiu este tot mai mare, industria electronicelor absorbind, cu lacomie, tot oxidul care se produce, tinand cont ca in lume exista cel putin 1,5 miliarde de telefoane celulare cu ecran tactil. Insa rezervele existente nu vor putea satisface comenzile venite din partea industriei, si se discuta – cu cea mai mare seriozitate – de epoca post touchscreen, epoca lui „atinge si pleaca". Indiul este obtinut din prelucrarea minereurilor de zinc, pentru ca acest metal „autostopist" exista doar sub forma de urme firave in alte minereuri, uneori intr-o proportie microscopica de 1 parte la 1 milion. Metalul-minunne pentru ecranele tactile nu poate fi exploatat prin minerit pentru ca nu se prezinta sub forma unor minereuri detectabile.

„Mare parte din indiu se prezinta sub forma unui atom blocat intr-o stanca. Nu-l poti folosi",

explica un expert francez, Robert Ayres. Daca previziunile cele mai negre in legatura cu indiul se vor adeveri, asta inseamna ca singura solutie va fi amplificarea procesului de recuperarea a metalului din ecranele tactile folosite. Deja, industria reciclarii acestor ecrane depaseste valorile productiei primare de indiu. Insa si in monitoare sau ecrane, indiul este aproape la fel de rar ca in mine: 0,5 grame. Procesul de recuperare este costisitor si mare consumator de energie.

Armin Reller, un fizician specializat in materiale rare de la Universitatea din Augsburg, numeste indiul drept „metal-condiment" pentru ca este raspandit in produse de unde este aproape imposibil de recuperat. Inlocuirea indiului este o formidabila provocare pentru industrie, insa exista unii candidati la preluarea locului lasat gol prin disparitia „condimentului". Ar putea fi vorba de oxizii de cositor, numiti ne-stoechiometrici, care sunt prezenti in aluminiu, un element mult mai abundent pe Pamant. Problema este ca nu se comporta atat de bine ca si indiul si chiar si acesti oxizi apar in cantitati limitate.

Cercetatorii din Germania si Japonia lucreaza la obtinerea unor polimeri, numiti PRDOT, care in combinatie cu diverse metale devin mai transparenti si mai buni conductori de electricitate. Dar nici aceasta solutie nu este una de lunga bataie, pentru ca se bazeaza pe petrol. Singurul candidat cu niste calitati remarcabile, capabil sa inlocuiasca foarte bine indiul si sa permita noi evolutii in industria de electronice, este grafenul, o alta forma a carbonului, prezent in abundenta pe Terra. Este extrem de subtire (de grosimea unui atom) si transparent, maleabil, bun conducator de eletricitate. S-ar putea ca viitoarele ecrane tactile sa fie din grafen.