Cifrul Copiale, spart cu ajutorul computerelor

Cifrul Copiale, spart cu ajutorul computerelor

Detalii

CategoriiStiinta
Taguri
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari3041

Voteaza & Distribuie

Descriere



Cifrul Copiale


Cifrul Copiale



Cifrul Copiale este un text de 105 pagini, datand din secolul al XVIII-lea, si a fost scris printr-o combinatie complexa de simboluri secrete si litere din alfabetul latin si cel grecesc, continand descrierea unor ritualuri ale unei societati secrete germane.



Singura parte clara din text se afla chiar la sfarsitul sau, cand apare notiunea de Copiales 3, pana nu demult la fel de neinteles ca si restul manuscrisului, si „Philipp 1866". Se crede ca a fost conceput intre anii 1760 si 1780, iar acel misterios „Philipp" pare sa fi fost detinatorul manuscrisului.


Pana in 2011, aceasta enigma, Cifrul Copiale, era necunoscuta marelui public. Se vorbea despre el numai in cercurile criptografilor militari, fiind considerat o adevarata opera de arta, un cifru impenetrabil. Kevin Knight, de la Institutul de Stiinte Informatice al Universitatii Southern California, a colaborat cu doua colege, Beata Megyesi si Christiane Schaefer, de la Universitatea Uppsala din Suedia. Ei au descoperit ca intregul text, gasit in fosta Germanie de est, era un cifru sofisticat, conceput prin substitutie, ceea ce inseamna ca in locul literelor apareau simboluri.


Astfel de cifruri sunt extrem de comune, mai ales in jocurile pentru copii, insa manuscrisul Copiale era ceva mai mult decat atat. Knight si colegele sale au crezut – la fel ca multi altii inaintea lor – ca literele din alfabetul latin din text constituiau mesajul codificat, dar cand au incercat sa inlocuiasca acele litere cu altele, ceea ce-au obtinut a fost un text fara nici un inteles, ceva de genul „mama de sex masculin a crucisatorului", cum a rezultat din aplicarea unui fals cod al marinei germane, cumparat de britanici in 1917.


Kevin Knight si echipa sa au incercat acelasi lucru si cu simbolurile, dar, la fel, au dat peste ceva fara nici o noima. Insa, in urma acestei experiente, au obtinut indicii care sugerau ca textul avea a baza limba germana. Folosind computerele de mare putere, au analizat textul aplicand o tehnica veche, analizarea literelor accentuate ale alfabetului latin, cele grecesti si simbolurile, in vreme ce cele neaccentuate au fost identificate ca reprezentand doar spatiile goale dintre cuvinte.


Textul in clar obtinut de ei, o portiune initiala formata din 16 pagini, descrie o ceremonie de initiere a unei societati secrete germane, inca neidentificata, dar legata de francmasonerie. Documentul descrie ritualul de initiere, in care candidatului i se cere sa citeasca de pe o foaie de hartie goala, iar marturisindu-si imposibilitate de a face asta, i se dau niste ochelari si este povatuit sa incerce din nou, si din nou, iar dupa aceea isi sterge ochii cu o batista si o „operatie", cand ii este smuls un fir de par dintr-o spranceana.


Tehnica folosita de Knight si colegele sale este veche si ea de secole si depinde de faptul ca diferite limbi au diverse combinatii de litere care sunt permise sau nu. Spre exemplu, in engleza litera „q" poate fi urmata de un „u", dar combinatia este prezenta numai in cateva cuvinte, si acelea fiind de imprumut din alte limbi. Acest lucru i-a ajutat pe lingvisti sa formeze cateva cuvinte, plecand de la cifru, iar aceste cuvinte, la randul lor, au cedat structura Cifrului Copiale.


Knight a folosit un algoritm special pentru descifrarea acestui manuscris, legat de o societate secreta demult disparuta, observand ca acesta poate fi folosit si in cazul altor texte codificate, cum ar fi Manuscrisul Voynich, care le pune dificultati enorme criptografilor, de aproape un secol. Este un text scris de mana, pe la inceputul secolului al XV-lea, si se intinde pe 240 de pagini de hartie de pergament, bogat ilustrate. A fost studiat de criptografii militari din intreaga lume, devenind un caz celebru in istoria criptografiei. Spre deosebire de manuscrisul Copiale, nimeni nu are nici cea mai vaga idee despre cifrul folosit si despre limba in care a fost scris textul.