Checklist

Detalii

CategoriiCultura
TaguriPovestiri SF
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari10388

Voteaza & Distribuie

Descriere

Ce naiba mai vreti de la mine? Maine va fi gata lucrarea, sigur! Acum va rog sa iesiti afara si sa ma lasati sa lucrez. Toti... Si tu, iubito, mai ales tu! Nu te uita asa la mine, stii ca daca stai cu mine nu mai pot lucra nimic! Da, exact! Picioarele alea ale tale.... Haide, afara toata lumea!!! Gata! M-au lasat in pace... In sfarsit! Pot sa ma asez linistit in fotoliul meu moale si sa fumez o tigara. Sau doua... Pana maine dimineata nu ma vor mai deranja. Insa ce naiba fac eu dimineata? Nu am scris nimic si toata echipa asteapta rezultatul cu suflarea la gura. E singura sansa... Trebuie sa gasesc liniile de cod necesare in seara asta, altfel maine dimineata nu va functiona nimic si s-a terminat cu subventia! Telefonul! Sa nu uit... Trebuie sa o sun pe Lonna in seara asta. Asteapta si ea ceva de la mine...Si, drept sa spun, si eu astept multe de la ea. E draguta, discreta si ma socoteste mentorul ei. Hmmm... tigara s-a terminat, cafeaua s-a racit deja in filtru. Ii dau drumul din nou, e mai buna fierbinte, nu credeti? Oricum, nu mai are nici un efect la ora asta, am baut deja aproape tot filtrul singur de dimineata si Mariana chiar s-a mirat pe la amiaza... Draga de ea, secretara noastra scumpa... Si amanta mea declarata deja. Crede ca ne vom casatori... Las-o sa creada, e mai bine asa pentru ea. Am mare noroc cu ea. Crede tot ce-i spun si e perfecta in pat! Ma uit la peretele din fata. E plin de diplomele mele. Sunt doctor in cibernetica, profesor asociat la trei universitati mari, am zece lucrari publicate si doua colaborari. Si nici o idee viabila in acest moment! Nu stiu cum sa rezolv problema finala... Daca le-as spune celorlalti asta, le-as distruge toate iluziile lor despre mine. Conducatorul lor! Profesorul, seful , cum vreti voi... Sau cum cred ei, desigur. Un mesaj clipeste pe ecran. Mariana... Ii raspund repede si o rog sa-i trimita pe toti acasa. Nu are rost sa stea aici... Fata executa ordinul si dupa cateva minute este la mine in birou, goala... Ce sa fac? E prea frumoasa pentru a nu profita ... Singur! In sfarsit. Mariana a plecat si ea, fericita. Pana dimineata sunt absolut singur in cladire. Cu exceptia paznicilor, desigur... Ies pe hol si ma plimb incetisor printre birourile celorlalti. Ordonate in general, acum toate au ramas vraiste... Mariana i-a vanturat repede. Brusc, imi amintesc de Lonna. Scot telefonul din buzunar si ma uit indelung la el. Sa o sun, sa nu o sun? In timp ce nehotararea ma tine pe loc, acesta incepe sa sune. Discret la inceput, apoi din ce in ce mai tare. E ea, Lonna. Ii raspund. Vocea ei insidioasa ma face sa ma infierbant usor, mai ales cand incepe sa imi spuna ce vrea la ora aceea. O chem la mine. Ajunge repede, cred ca era deja in masina cand a sunat. Urca. Liftul este deja sus. O astept in hol si zambeste larg cand ma vede. Fuge si imi sare in brate. O prind si o duc in biroul meu. Ii pun o ceasca de cafea si se aseaza pe birou. Bea, cu inghitituri mici, dupa care isi desface parul si ma priveste insistent. Privirea ei ma capteaza total si nu reusesc sa ma mai gandesc la nimic. Doar ochii ei adanci, albastri... Spune ceva, nu stiu ce.... * * * ?Te-ai descurcat bine, Lonna. Hipnoza indusa l-a indepartat definitiv de scopul sau. Era prea devreme... Nu se va mai gandi la aceasta problema multa vreme de acum incolo...? Cineva pocni din degete. Lonna clipi nedumerita si se uita in jur. Nimeni... Se stramba usor, dupa care porni agale pe hol spre lift. Simtea inca mangaierile lui... Maine dimineata se vor intalni din nou... * * * Se materializa din nou. Naveta il astepta neatinsa. Intra si usa se inchise automat. Lansa comenzile necesare si porni spre nava mama, ascunsa pe partea nevazuta a Lunii. Mai avea o multime de treaba de facut. Urma Centauri si zborul hiperspatial... Prea grabiti, provincialii astia, nu credeti??