Bob Dylan, pictor plagiator?

Bob Dylan (nascut la 24 mai 1941) este muzician, poet si pictor, si de cinci decenii este unul dintre monstri sacrii ai muzicii si culturii americane, fiind considerat una dintre cele mai influente personalitati ale secolului XX.

Un numar dintre compozitiile sale, intre care „Blowing in the Wind", „The Times They Are a-Changin", au fost adoptate ca si cantece de lupta de catre militantii pentru drepturile omului, de catre miscarile anti-establishment si anti-razboinice de pretutindeni. S-ar spune ca Bob Dylan n-ar mai putea fi contrazis.

Poate compozitorul nu, insa pictorul Bob Dylan tocmai a intrat in corzi pentru seria de tablouri expuse in prezent la Gagosian Gallery din Manhattan, reunite in expozitia intitulata „The Asia Series".

Tablourile semnate de Bob Dylan au atras tirul criticilor si s-au auzit chiar si acuzatii de plagiat din cauza ca ele seamana izbitor cu un set de fotografii accesibile public inainte de vernisajul acestei expozitii. Picturile lui Dylan sunt prezentate drept parte dintr-un „jurnal vizual" facut de muzician in decursul calatoriilor sale in Japonia, China, Vietnam si Coreea de Sud, au atras asupra lor comparatii deloc magulitoare cu un set de fotografii celebre, semnate de fotografi de elita, precum Henri Cartier-Bresson si Leon Busy.

„Lucrul cel mai socant este ca Bob Dylan nu s-a folosit de aceste fotografii ca sursa de inspiratie pentru picturile sale. El a luat compozitia fotografica, asa cum este ea, si a copiat-o in intregime",

scrie unul dintre criticii lui Dylan, Michael Gray, in blogul sau, intitulat „Bob Dylan Encyclopedia". Gray continua, afirmand:

„A copiat totul cat se poate de in amanunt. Acesta ar putea fi un joc (foarte avantajos pentru el) pe care-l joaca cu fanii sai, dar nu este un mijloc de abordare prea stralucit in ceea ce priveste pictura. Poate ca nu-i vorba de plagiat aici, insa se copiaza totul din greu".

Bod Dylan

In vreme ce fanii lui Dylan, reuniti intr-un forum online destul de eclectic si de excentric, intitulat Expecting Rain, si-au exprimat ingrijorarea fata de derapajele in arta vizuala a idolului lor, altii comenteaza ca „citatele" fac parte din traditia artei sub toate formele ei. Oricum, este putin cam dificil sa apara o reconciliere intre „citate" si notiunea de compozitie independenta in acest caz care decurge din expozitia din Manhattan.

In primul rand, tablourile au fost prezentate drept o urmare a experientei personale in peisajul asiatic a marelui baladist al secolului XX, si nu-ti ramane decat sa te intrebi „how many years can a mountain exist" inainte ca Bob Dylan sa admita ca The Asia Series n-ar fi decat niste reproduceri dupa niste fotografii, usor de recunoscut de catre cei familiarizati cu operele respectivilor fotografi de arta.

In primul rand, peisajele acelea, surprinse de aparatele lor de fotografiat, s-au schimbat. Bob Dylan n-ar fi putut trece pe langa ele si sa fie impresionat corespunzator. Ar trebui sa existe mape cu schite si poate o viziune a aceluiasi peisaj relatata dintr-un alt unghi. Conform catalogului expozitiei, „picturile provin din viata reala".

Criticile aduse lui Bob Dylan in acest context pleaca de la aceasta afirmatie. Ca este vorba de peisaje reale, de oameni reali, strazi reale, scene din spatele perspectivei obisnuite, care defileaza prin fata ochilor turistului superficial. Expozitia sugereaza ca arta lui Bob Dylan a fixat aceste imagini in picturile lui, dar niste fotografii usor de recunoscut si de indicat (in alte cataloage) contrazic aceasta afirmatie. Din ele, se poate vedea ca altcineva a avut experienta directa, in timp real, ca altcineva a impartasit-o lumii, iar Bob Dylan a calcat doar in acelasi spatiu geografic adjudecandu-si peisajele. Pentru unii, expozitia din Gagosian Gallery este inca o afirmatie semnata de Dylan. Pentru altii n-ar fi decat un plagiat rusinos.