Aurora boreala (polara)

Aurora boreala (polara)

Detalii

CategoriiStiinta
Taguri
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari7266

Voteaza & Distribuie

Descriere

auroraborealis


Aurorele boreale, „nori de gaze in flacari" (Anaximene din Milet) sau „fisuri in cerul noptii in spatele carora se vad flacari" (Aristotel) au incitat, in primul rand, imaginatia oamenilor care le admirau de jos, iar mai apoi, intr-o a doua faza, au starnit curiozitatea astronomilor. Legendele, din motive geografice, sunt puse in primul rand pe seama ghetii.



Multi oameni au dat o interpretare mai mult sau mai putin fantezista despre fenomen. Dar abia in secolul VI i.en, apar descrieri serioase ale aurorei polare.



Primele analize stiintifice apar in timpul Renasterii.



* Galileo este primul care a folosit termenul de „Aurora borealis" in 1619.

* Prima aurora australa a fost observata in Oceanul Indian in 1773, confirmand ceea ce a prevazut De Mairan, si anume ca fenomenul era comun ambilor poli

* In 1860 a fost publicata o harta (de Elias Loomis) care indica frecventa producerii aurorelor boreale in diferite locuri.

* In 1881, Hermann Fritz a publicat o harta mai clara.

* In 1901, Christian Birkeland a reprodus experimental aurorele boreale: pamantil se afla intr-o camera goala, al carei principiu este sa trimita electroni, care sunt deviati la nivelul polilor terestri.

* Lansarile satelitilor artificiali Sputnik-1 si Sputnik-2 a permis in cele din urma o mai buna intelegere a aurorelor polare.



Dupa ani indelungati de studiu al campului magnetic terestru si solare, fapt devenit posibil cu ocazia cuceririi spatiului, stim ca aurorele boreale sunt de fapt rezultatul precipitatiilor de protoni si electroni in atmosfera superioara, care, purtati intr-o stare de excitabilitate de impactul particulelor energetice, emit un foton de lungime de unda specifica.



Aurorele polare sunt o reflectare a atmosferei terestre superioare, dar ele sunt si manifestarea cea mai vizibila dintre vantul solar si campul magnetic.