[tota_puri]

Sfinţii „eliberaţi” sunt „aneantizaţi” în Dumnezeu sau rămân „separaţi” în El?
Ce părere aveţi?

[rubens]

Discuţia asupra chestiunii de a şti dacă Sfinţii „eliberaţi” sunt „aneantizaţi” în Dumnzeu sau dacă rămân „separaţi” în El este fără obiect deoarece ea se reduce la aceea de a şti dacă Numele divine sunt distincte sau indistincte în Dumnezeu; or orice Nume divin este Dumnezeu, însă niciunul nu este celelalte, şi mai ales, Dumnezeu nu se reduce la niciunul dintre ele. Omul care „intră” în Dumnezeu nu ar putea să-I adauge nimic lui Dumnezeu, nici să modifice ceva în El, Dumnezeu fiind Plenitudinea imuabilă; totuşi, chiar fiinţa ce a realizat Parinirvana (adică nu mai este limitată de niciun Aspect divin exclusiv, ci s-a „identificat” cu Esenţa divină) este încă şi întotdeauna – sau mai degrabă „veşnic” - „Ea însăşi”, deoarece Calităţile divine nu pot evident să nu fie în vreun fel inerente Esenţei (dacă ar fi altfel ar trebui să se admită că „Fiul” cunoaşte lucruri pe care „Tatăl” le-ar ignora, ceea ce e absurd); ea poate deci să se „stingă”, dar nu să se „piardă”.
Sfinţii „preexistă” veşnic în Dumnezeu, realizarea lor spirituală nefiind decât o întoarcere la ei înşişi; şi într-un fel analog, orice calitate, orice bucurie terestră n-ar putea fi decât un reflex finit al unei Perfecţiuni sau Beatitudini infinite. Prin urmare, nimic nu se poate pierde; simplul fapt că ne bucurăm de ceva, dovedeşte că această bucurie se află infinit în Dumnezeu.