Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis
Cele trei religii sunt de acord cu o realitate fundamentală. Femeile şi bărbaţii au fost creaţi de Dumnezeu, Creatorul întregului univers. Oricum respingem din start ideea conform căreia Eva ar fi fost creată înaintea lui Adam.
Concepţia iudeo-creştină a creaţiei Iui Adam şi a Evei este povestită în detaliu în Geneza 2:4-3:24. Dumnezeu le-a interzis să mănânce fructe din copacul interzis. Şarpele a sedus-o pe Eva şi ea a mâncat din acel pom. Apoi ea l-a sedus pe Adam să mănânce cu ea. Când Dumnezeu l-a muştruluit pe Adam pentru fapta sa. Adam a învinovăţit-o pe Eva.
„Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine mi-a dat din pom şi eu am mâncat." (VECHIUL TESTAMENT - FACEREA cap 3 :12)
Drept urmare Dumnezeu i-a spus :
15: Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul".
16. Iar femeii i-a zis: "Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni".
17. Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!
18. Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!
19. În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce".
Conceptul islamic de primă creaţie se găseşte în multe locuri în Sfanţul Coran:
„Iar tu Adam! Sălăşuieşte tu împreună cu soaţa ta în Rai! Mâncaţi voi ori de unde voiţi, însă nu vă apropiaţi de acest pom căci altfel veţi fi dintre cei nelegiuţi / Dar Şeitan i-a ispitit, voind să le arate goliciunile eare fuseseră ascunse zicândomnul vostru nu v-a oprit de la acest pom decât pentru ca voi să nu deveniţi îngeri şi să fiţi nemuritori! /Şi eI s-a juruit lor:„Eu sunt pentru voi un bun sfătuitor!/\Asadar,el i-a înşelat prin amăgire.Şi când ei au gustat din acel pom li s-au descoperit goliciunile lor şi au început să-şi pună peste ele frunze din Grădină. Şi Domnul lor i-a chemat zicandu-le:„Oare nu v-am oprit Eu de la acest pom şi nu v-am spus Eu că Şeitan vă este vouă duşman mărturisit?/Şi au răspuns ei: Doamne,am fost nedrepţi cu sufletele noastre şi dacă nu ne ierţi şi nu Te înduri de noi, vom fi printre cei pierduţi." (Al Araf: 19-23)
Examinarea atentă a acestor două relatări a poveştii creaţiei relevă câteva diferenţe esenţiale.
Coranul spre deeosebire de Biblie îi cuipabilizează pentru greşeala lor pe amândoi şi pe Adam şi pe Eva. Nicăieri în Coran nu găsim sugerat dispreţ faţă de Eva pentru că ea l-a ademenit pe Adam să mănânce din pom sau nici măcar pentru că ea a mâncat înaintea lui.
Eva în Coran nu este ispititoarea, seducătoarea şi înşelătoarea.
Mai mult Eva nu este blamată pentru durerile naşterii.
Dumnezeu conform Coranului nu pedepseşte pe nimeni pentru greşelile altuia.
Amândoi şi Adam şi Eva au păcătuit şi apoi şi-au cerut iertare de la Dumnezeu şi El i-a iertat pe ei.
Imaginea Evei seducătoare din Biblie a avut un impact extrem
de negativ în toate privinţele în tradiţia iudeo-creştină.
Toate femeile au crezut că au moştenit de la mama lor biblică Eva vina şi şiretenia ei.
In consecinţă ele sunt inferioare moral,slabe,nedemne de încredere.
Menstruaţia,graviditatea şi naşterea au fost considerate o pedeapsă dreaptă pentru vina eternă,pentru care sexul feminin a fost blestemat.
Cu scopul de a evidenţia impactul negativ al Evei biblice asupra descendenţilor femei vom privi puţin la scrierile foarte importante iudaice şi creştine din toate timpurile.
Vom începe cu Vechiul Testament
Găsim în Ecleziastul (7:26)„Şi am găsit că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este o cursă şi un lanţ şi ale cărei mâini sunt nişte lanţuri;cel plăcut Domnului scapă de ea dar cel păcătos este prins de ea."
..Iată ce am găsit, zice Ecleziastul, cercetând lucrurile unul câte unul ca să le pătrund rostul:" (7:27)
„Iată ce-mi caută şi acum sufletul şi n-am găsitidin o mie am găsit un om;dar o femeie n-am găsit în toate acestea." (7:28).
Rabinii evrei au întocmit o listă cu cele 9 blesteme la care este supusă femeia şi care sunt efectul Căderii ei.Femeii i-au fost date nouă blesteme şi moarteaovara sângelui menstrual şi a sângelui virginităţii;povara sarcinii şi a naşterii: povara de a-şi acoperi capul în fiecare dimineaţă, ea îşi va găuri (străpunge) urechea asemeni sclavilor permanenţi sau fetelor sclave care îi servesc pe stăpânii lor; ea nu poate fi un martor credibil şi după toate acestea - moartea. In zilele noastre bărbaţii evrei ortodocşi spun la rugăciunea de dimineaţă:
„Binecuvântat eşti Dumnezeu, regele universului, pentru că nu m-ai creat pe mine femeie,,
Cu alte cuvinte, mulţumesc Doamne, în fiecare dimineaţă pentru că „m-ai creat în conformitate cu bunătatea ta".
O altă rugăciune pe care o găsim în multe din cărţile iudaice de rugăciune: ,,Laud pe Dumnezeu că nu m-a creat arian. Laud pe Dumnezeu că nu m-a creat femeie. Laud pe Dumnezeu că nu m-a creat ignorant."
Eva biblică a jucat de departe un rol şi mai mare în creştinism comparativ cu iudaismul.
Păcatul ei a fost pivotul credinţei creştine,deoarece conform concepţiei creştine motivul misiunii lui Isus Cristos pe pământ este stăvilirea neascultării lui Dumnezeu de către Eva.
Ea a păcătuit şi apoi l-a corupt pe Adam să comită aceeaşi faptă.In consecinţă Dumnezeu i-a expulzat pe amândoi din Rai pe Pământ.Toţi au fost blestemaţi din cauza lor.
Ei au transmis urmaşilor păcatul lor care nu a fost iertat de Dumnezeu.Toţi descendeţii lor şi toată rasa umană este născută în păcat. Cu scopul de a curăţa rasa umană de al ei „păcat originar" Dumnezeu l-a sacrificat pe cruce pe Isus care este considerat fiu al lui Dumnezeu.
Deci Eva este responsabilă pentru propria ei greşeală,pentru păcatul soţului său pentru păcatul originar al întregii omeniri şi de moartea Fiului lui Dumnezeu.
Ce crezi despre fiicele ei? Sunt păcătoase ca şi ea şi trebuiesc tratate ca atare.
Ascultă tonul sever al sfântului Paul care spune în Noul Testament: „Femeia să primească învăţătură în tăcere, cu toată supunerea"
„Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii,nici să se ridice mai presus de bărbat ci să rămână în tăcere"
„Căci întâi a fost întocmit Adam ,şi apoi Eva"
„Şi nu Adam a fost amăgit;ci femeia s-a făcut vinovată de călcarea poruncii." Timotei (2:11-14)
Sfantul Tertulian a fost mult mai dur decât sfântul Paul când a vorbit cu „cele mai bune iubite surori în credinţă"
El a spus: „Voi ştiţi că sunteţi la fel ca Eva? Dumnezeu a hotărât ca femeile să trăiască asftel; vinovatul aşa trebuie să trăiască.Voi sunteţi poarta răului.Voi aţi fost calea spre copacul interzis.
Eva e primul dezertor de la legea divină. Ea e cea care l-a convins peAdam şi care nu a atacat suficient răul. Ea a distrus uşor creaţia Iui Dumnezeu-omul. Drept urmare chiar fiul Domnului a plătit dezertarea ei."
Sf.Augustin a gândit exact ca şi predecesorul său. El a scris unui prieten: „care este diferenţa dintre femei chiar dacă este o soţie sau o mamă.[...] Refuz să cred că femeia poate fi om. Funcţia sa exclusivă este de a naşte copii."
Sf.Toma de Aquino câteva secole mai târziu considera femeia plină de defecte.
..Cu privire la natura individuală, femeia este plină de defecte şi nelegitimă, pentru că ea este încă Eva cea amăgitoare şi din această cauză noi trebuie sa ne ferim de orice femeie"
Reformatorul Martin Luther nu vedea nici un beneficiu de pe urma femeii decât cei de a aduce pe lume cât mai mulţi copii. El spunea: „Dacă ele se vor îmbolnăvi sau chiar vor muri nu este nici o problemă. Lăsaţi-le să moară la naştere pentru că ele de asta există."
Din nou şi din nou toate femeile sunt denigrate din cauza imaginii Evei cea amăgitoare, datorită relatării din Geneza.
Rezumând concepţia iudeo-creştină despre femeie a fost otrăvită de credinţa în natura păcătoasă a Evei şi a urmaşilor săi de sex feminin.
Dacă ne îndreptăm atenţia spre ceea ce afirmă Coranul despre femeie vom realiza imediat că părerea islamică despre femeie este radical diferită de concepţia iudeo-creştină."
Să lăsăm însuşi Coranul să vorbească:
„Musulmanilor şi musulmanelor, dreptcredincioşilor şi dreptcredincioaselor, celor supuşi şi celor supuse, celor iubitori de adevăr şi celor iubitoare de adevăr, celor statornici şi celor statornice, celor smeriţi şi celor smerite, celor ce dau milostenie şi acelora dintre femei care dau milostenie, celor care postesc şi acelora care postesc dintre femei, celor care îşi păzesc castitatea lor şi acelora dintre femei care şi-o păzesc, celor care îl pomenesc pe Allah Preaînaltul mereu şi acelora dintre femei care îl pomenesc, Allah Preaînaltul Ie-a pregătit iertare şi răsplată mare." (Al Ahzab:35)
„Domnul lor Ie-a răspuns: Eu nu las să se piardă nici o faptă împlinită de vreunul din voi bărbat sau femeie, deopotrivă unul cu altul! Iar pe cei care au pribegit, care au fost alungaţi din căminele lor, care au fost prigoniţi pe Calea mea, care au luptat şi au fost omorâţi pe cale voi să-i ispăşesc de faptele lor rele şi să îi fac să intre în Grădini pe sub care curg păraie,drept răsplată din partea lui Allah.La Allah Preaînaltul se află bună răsplată!" (Al Imran: 195)
„Pe cel care face o faptă bună bărbat sau femeie şi este credincios îl vom dărui noi cu o viaţă bună. Şi Noi îi vom răsplăti pe ei după faptele cele mai bune pe care le-au săvârşit." (An Nafal:97)
Este clar că femeia nu este diferită de bărbat.Ei sunt amândoi creaţii ale lui Dumnezeu al cărui sublim scop pe pământ este să îl adore pe Dumnezeu lor, să săvârşească fapte bune, să evite răul şi că ei amândoi vor fi răsplătiţi.
Coranul nu menţionează niciodată că femeia este poarta răului sau că omul este imaginea lui Dumnezeu, femeile şi bărbaţii sunt creaţiile sale. Conform cu Sfantul Coran rolul femeii pe pământ nu se limitează doar la a naşte. Ei i se cere să facă fapte bune aşa cum i se cere şi bărbatului. Coranul nu spune niciodată că femeia nu are dreptul să existe.
Fiicele o ruşine?
De fapt diferenţa dintre atitudinea biblică şi coranică vizavi de femeie începe imediat după naşterea ei.
De exemplu în Biblie se consideră că în cazul naşterii unei fete perioda de impuritate a mamei este mai lungă decât în cazul naşterii unui băiat:
„Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le lor: „Când o femeie va rămâne însărcinată şi va naşte un copil de sex masculin,să fie necurată ca în timpul perioadei ei în fiecare lună."
,,Dacă naşte o fată să fie necurată două săptămâni ca în timpul perioadei ei ;şi să rămână şaizeci şi şase de zile ca să se curăţească de sângele ei."
Biblia catolică declară şi mai explicit că „naşterea unei fiice este pierdere."(Ecleziastul 22:3)
In contrast cu această declaraţie şocantă băieţii se bucură de o preţuire deosebită: „Un om care îl educă pe fiul său va fi invidiat de duşmani." (Ecleziastul 30:3)
Rabinii evrei consideră obligaţie pentru bărbatul evreu să aibă urmaşi în scopul înmulţirii speciei.
Ei nu îşi ascund preferinţa pentru băieţi: „Este mai bine de cei care au băieţi decât de cei care au fete."
„La naşterea unui băiat toată lumea e veselă; la naşterea unei fetiţe toţi sunt trişti" şi „când un băiat se naşte coboară pacea în lume iar când se naşte o fată, nimic nu vine."
O fiică este considerată un motiv de durere, o potenţială sursă de ruşine pentru tatăl ei."
„Fiica ta este încăpăţânată fii dur cu ea pentru că altfel vei provoca zâmbetele duşmanilor tăi; vei fi vorbit în oraş şi vei fi subiect de bârfa sau vei fi supus oprobiului public." (Ecleziastul 42:11)
„Ţine sub control încăpăţânarea fiicei tale altfel ea va abuza de îngăduinţa ta".
„Fii autoritar cu fiica ta dacă nu vrei ca ea să îţi murdărească numele."(Ecleziastul 26:10-11)
In perioda preislamică arabii păgâni considerau fiicele o sursă de ruşine şi practicau infanticidul(doar pentru nou născuţii de sex feminin).
Coranul a condamnat de multe ori această practică odioasă.
In Sfântul Coran este menţionat că aceasta crimă sinistră nu ar fi fost stopată niciodată în Arabia dacă Coranul nu ar fi condamnat-o în termeni duri;
„Se ascunde de lume din pricina răului ce i s-a vestit. Să-l ţină el, în ciuda umilinţei, sau să-l îngroape în ţărână? Ce proastă judecată!" (An Nahl:59)
„Şi când i se vesteşte unuia dintre ei ceea ce el a dat ca pildă pentru cel milostiv, atunci faţa sa devine întunecată şi este el plin de mânie."(Az-Zukhruf:17)
„Şi când fetiţa îngropată de vie va fi întrebată, pentru ce păcat a fost o morâtâ"(AtTakwir:8-9)
In Coran nu se fac deosebiri între fete şi băieţi. In contrast cu Biblia. Coranul consideră naşterea unei fetiţe sau a unui băiat un dar şi o binecuvântare.
Coranul menţionează mai întâi naşterea unei fetiţe: „A lui Allah este stăpânirea cerurilor şi a pământului. El creează ceea ce voieşte şi dăruieşte El copile şi băieţi cui voieşte"(Aş-şura:49)
Cu scopul de a distruge toate tentativele de infanticid din societatea musulmană pe cale să se nască profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) le-a promis credincioşilor binecuvântaţi cu fete o mare- răsplată dacă îşi vor trata cu bunătate fiicele; ele îi vor proteja de focul iadului."(Bukhari-Muslim)
,,Oricine creşte bine două fete până ajung la maturitate în Ziua învierii vor fi precum acestea; şi el şi-a unit degetele sale".
Mamele
Vechiul Testament recomandă în numeroase locuri bunătate şi tratament frumos faţă de părinţi şi îi condamnă pe cei care nu-i respectă.
De exemplu: ,, Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie dat morţii, că a grăit de rău pe tatăl său şi pe mama sa şi sângele său este asupra sa.
Deşi este menţionat respectul faţă de tată ..un fiu înţelept este bucuria tatălui său. dar un om nebun dispreţuieşte pe mama sa." Proverbe: 13:1
Mama singură nu este menţionată niciodată.
Mai mult nu se accentuiază în mod special pe acordarea unui tratament blând mamelor în semn de respect pentru marea lor suferinţă provocată de naştere şi alăptare. Mamele nu moştenesc totul de la copiii lor în timp ce taţii o pot face.
In Noul Testament I se atribuie Iui Isus următoarele cuvinte:
,,Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu."(Luca 14:26)
Rog unul dintre crestini sa-mi explice cum inteleg ei versetul de mai sus
In Noul Testament se prezintă imaginea unui Isus indiferent sau chiar nerespectuos faţă de propria lui mamă. De exemplu când ea a venit să-l caute l-a găsit predicând în mijlocul mulţimii ,nu a mers să o vadă.
31. Şi au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El ca să-L cheme.
32. Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii: Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară. Te caută.
33. Şi răspunzând lor le-a zis: Cine este mama Mea şi fraţi i Mei?
34. Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi ţii Mei.
35. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.(Marcu3:31 -35)
Cineva poate argumenta că Isus încerca să predea o lecţie importantă şi că religia este mai importantă decât legăturile de rudenie. Oricum, el şi-a predat lecţia arătând o absolută indiferenţă mamei sale. Unul dintre cei care îl ascultau i-a reamintit de importanţa mamei sale. de faptul că mama i-a dat naştere şi 1-a alăptat. Răspunsul lui a fost:
27. Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sâni i pe care i-ai supt!
28. Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc. (Luca 11:27-28)
Dacă o mamă cu un statut precum al Fecioarei Măria a fost tratată cu o asemenea desconsiderare aşa cum este descris în Noul Testament atunci cum îşi tratează mama creştinul de rând?
ln islam respectul ,onoarea şi consideraţia de care se bucură o mamă este fără precedent.Coranul plasează pe un loc foarte important blândeţea faţă de părinţi .Este pe locul doi după adorarea lui Allah Preaînaltul.
„Nu pune lângă Allah Preaînaltul un alt zeu,ca să nu şezi ruşinat şi alungat!/Şi Domnul Tău a orânduit să nu-I adoraţi decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii voştri,iar dacă bătrâneţile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine,nu le ziceţi lor „Of!" şi nu-i certa pe ei, ci spune-le lor vorbe cuviinciose." (AlIsra:23-24)
Coranul în multe alte locuri accentuiază rolul important al mamei în creşterea şi îngrij irea copilului.
„Noi l-am povăţuit pe om să facă bine părinţilor săi,mama lui I-a purtat,suportând pentru el slăbiciune după slăbiciune iar înţărcarea lui a fost după doi ani ,(aşadar):„Adu mulţumire Mie şi părinţilor tăi, căci la Mine este întoarcerea!"(Luqman: 14)
Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a acordat de asemenea mamei un loc privilegiat. Un om a venit la profet şi l-a întrebat cine merită cel mai mult respect. Profetul i-a răspuns ..mama ta" Omul a adăugat şi mai cine? Iar trimisul lui Allah Preaînaltul a răspuns iar „mama ta". Omul a întrebat „şi mai cine după ea?" Profetul a răspuns: „tatăl tău" Printre puţinele precepte pe care musulmanii le respectă cu fidelitate şi în ziua de astăzi sunt cele referitoare la tratamentul acordat mamelor. Relaţia profundă şi călduroasă între mamele musulmane şi copiii lor şi adâncul respect cu care bărbaţii musulmani se apropie de mamele lor îi uimeşte de obicei chiar pe occidentali.
Aceasta postare a fost editata de Azrael: 20 July 2008 - 06:12 PM
