Ampera 10661 Raportează post Postat August 13, 2014 Cum reactionati la vesti proaste legate de familie, prieteni f buni, probleme f grave de sanatate, necazuri? Eu nu stiu sa reactionez si ma trezesc ca fac ORICE numai sa nu fiu pusa fata in fata cu necazul ala. E dovada de lasitate? 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Varalamare 3112 Raportează post Postat August 13, 2014 (editat) Eu zic ca nu ai primit o veste cu adevarat proasta. Si nu va avea efect imediat, ci cateva minute/ore mai tarziu. O veste proasta iti poate schimba viata. Abia apoi poti spune ca ai primit o veste proasta. Nu e dovada de lasitate. Asa ai ales tu sa reactionezi la vestile proaste. Numai timpul iti va arata daca a fost o alegere buna sau nu. Editat August 13, 2014 de Puferiu Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ampera 10661 Raportează post Postat August 13, 2014 Eu zic ca nu ai primit o veste cu adevarat proasta. Si nu va avea efect imediat, ci cateva minute/ore mai tarziu. O veste proasta iti poate schimba viata. Abia apoi poti spune ca ai primit o veste proasta. eu zic sa-ti tii in frau iesirile astea de om care le stie pe toate. faci presupuneri nefondate si nu iti permit. Nu, este o forma de aparare. asta este si 'scuza' mea, numai ca trebuie sa nu mai folosesc scuze si sa ma lovesc cu capul de ce e mai rau. dar nu pot, nu sunt in stare, nu MAI sunt in stare. m-am 'tabacit' prea mult si nu stiu cum sa ma las iar 'lovita' de chestii de genul asta. apar ca o persoana 'rea, dura, fara sentimente' sau mai stiu eu cum, adevarul fiind altul. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Amuneth 399 Raportează post Postat August 13, 2014 Eu tin minte acum trei ani am aflat ca mama are cancer , nici cand s.a dus sa se opereze nici acum parca nu pot realiza ca a fost ceva real,serios. Uneori nu ma inteleg. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ampera 10661 Raportează post Postat August 13, 2014 Eu tin minte acum trei ani am aflat ca mama are cancer , nici cand s.a dus sa se opereze nici acum parca nu pot realiza ca a fost ceva real,serios. Uneori nu ma inteleg. cum ai reactionat? s-a schimbat comportamentul tau fata de ea? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Amuneth 399 Raportează post Postat August 13, 2014 Nu , tocmai. Eu m.am comportat ca si cum nimic nu s.a intamplat, ca si cum a fost si a avut un gips. Nu a fost o reactie vruta , nu stiu asa am fost , parca m.am simtit inghetata nu stiu cum sa explic , dar am impresia ca a fost doar un vis urat din care m.am trezit. Nu ma inteleg de ce nu am plans de ce nu am reactionat mai dur , de obicei o fac dar in cazul asta am stiut ca va fi bine? Nu stiu ce e si a fost cu mine in cazul asta. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ampera 10661 Raportează post Postat August 13, 2014 Nu , tocmai. Eu m.am comportat ca si cum nimic nu s.a intamplat, ca si cum a fost si a avut un gips. Nu a fost o reactie vruta , nu stiu asa am fost , parca m.am simtit inghetata nu stiu cum sa explic , dar am impresia ca a fost doar un vis urat din care m.am trezit. Nu ma inteleg de ce nu am plans de ce nu am reactionat mai dur , de obicei o fac dar in cazul asta am stiut ca va fi bine? Nu stiu ce e si a fost cu mine in cazul asta. exact asta am simtit si eu, asa m-am comportat si eu. eu nici cand mi se pune in fata situatia nu pot sa discut despre, desi vad ca se vrea. schimb tema, fac altceva, am avut 'norocul' ca mi s-a facut f rau d ecateva ori si am 'scapat' de discutie. dar a 2-a zis tot acolo e buba si nu am ce sa-i fac. ma trezesc uneori ca imi cumpar ignoranta asta, trimit bani, cumpar chestii, imi e frica sa infrunt adevarul pt ca stiu ca nu am absolut nimic de facut, nu pot ajuta. eu nici cu vorba nu pot, puteam insa nu mai stiu cum Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Amuneth 399 Raportează post Postat August 13, 2014 Nu stiu uneori ma simt ciudata :d Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Casi_Ana 141 Raportează post Postat August 13, 2014 Si eu incerc initial sa ma ascund! Dar cand am fost pusa in fata faptului implinit,m-am comportat cu cel mai mare optimism! Cu lacrimi si optimism fata de recuperare... Cateodata am avut dreptate,cateodata optimismul afisat mi-a fost " trantit in fata"! Si eu sunt ciudata la probleme grave! Cei din jur au senzatia ca nu stiu despre ce este vorba,dar de fiecare data am stiut foarte bine! Probabil este tot o forma de aparare... Problema este ca aparent,nu ma afecteaza,dar in suflet numai eu stiu ce se petrece. Cei cu probleme chiar nu au nevoie de inca o pereche de ochi cu siroaie de lacrimi! Cateodata au impresia ca daca suferi si tu alaturi de ei,ii ajuta....dar nu tot timpul este asa! Iar daca nu suferi la suprafata,te condamna pentru optimism! Nu rad sau dansez,dar expun orice sansa de a fi bine,cred in ea! 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
The Bitch 15151 Raportează post Postat August 13, 2014 (editat) Nu e dovada de lasitate. E omenesc si firesc sa nu vrem sa suferim, ori din cauza unei vesti proaste ori a unui necaz. Eu una am observat ceva ciudat in ceea ce ma priveste, cand vine vorba de necazuri sau vesti proaste. Pot sa le infrunt eventual si sa nu ma las doborata, DAR intial nu mai reactionez ca inainte adica cu nonsalanta si curaj. Pur si simplu ma afecteaza enorm in sens negativ si dupa cateva zile de disperare abia o apuc pe calea de a depasi, rezolva, etc. Zicala aia cu ce nu te omoara te face mai puternic s-a modificat putin la mine. A devenit un paradox. M-a facut mai puternica dar totodata si mult mai sensibila. Stiu ca n-are nici o logica dar asa simt. Puternica apar in final dar in stadiile intiale ma prabusec. Nu eram asa. Eram de fier. Timpul si valtorile vietii schimba omul. Editat August 13, 2014 de Naeema 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
