Ghidul tau pe internet
Zidul Atlanticului, conservat de Franta
Detalii
| Categorii | Stiinta |
|---|---|
| Taguri | Franța, Istorie |
| Ultima actualizare | Marti 5 august 2014 |
| Vizualizari | 3926 |
Voteaza & Distribuie
Descriere
Zidul Atlanticului, la a carui construire au participat zeci de mii de prizonieri de razboi, sclavii celui de-al treilea Reich, se degradeaza pe zi ce trece. Vechile lacasuri de tragere si cazematele care ar fi trebuit sa-i impiedice pe aliati sa debarce in Franta poarta semnele trecerii timpului. Nici macar betonul cel mai gros nu este scutit de distrugere, insa aceste vestigii ale celui de-al doilea razboi mondial mai rezista, inca, si sunt socotite monumente care ar trebui conservate.
Zidul Atlanticului
Zidul Atlanticului se intinde pe o lungime de 1287 de kilometri, de la frontiera cu Spania pana in Scandinavia, insa cele mai importante segmente ale sale se afla pe tarmul francez, in Normandia. Si astazi mai gasesti acolo mii de cazemate, cazarmi si amplasamente de artilerie grea, iar Franta n-a facut nici un efort, pana de curand, ca sa incerce sa le mentina cat de cat.
Sunt niste vestigii istorice impresionante, iar in alte tari, buncarele datand din cel de-al doilea razboi mondial au fost restaurate si transformate in obiective turistice sau chiar hoteluri – pentru cei care nu sufera de claustrofobie si n-au vazut filmul The Bunker – constituind tinta unor tururi educative.
Pe Internet, aceste cazemate sunt popularizate, mai ales de grupurile de entuziasti ai solidelor vestigii ale celui de-al doilea razboi mondial, mai ales in Marea Britanie, Germania si Olanda, insa Franta, care a „mostenit" o bucata masiva din Zid, nu parea sa-i acorde nici o atentie, lasand sistemul defensiv nazist sa se scufunde in nisipul uitarii. Insa mai nou, a aparut o schimbare de optica pe plan national, un entuziasm dedicat restaurarii si conservarii Zidului Atlanticului.
Mai multe asociatii locale au inceput sa se intereseze de cazematele intinse pe tarmul normand. Noile generatii de francezi nu mai simt durerea si revolta lasate in sufletul populatiei Frantei de ocupatia nazista. Toate ororile au ramas in cartile de istorie, iar francezii simt acum o curiozitate reala fata de constructiile defensive de pe tarmul Atlanticului.
„Totul s-a intamplat foarte rapid, cu adevarat rapid. In numai doi, trei ani, s-a petrecut o schimbare radicala",
afirma Marc Mentel, fondatorul unui grup de cercetari arheologice care se ocupa de Sectorul Arcachon al Zidului Atlanticului.
„Oamenii vin in continuu la noi si la siturile noastre arheologice si doresc sa cunoasca mai multe despre Zid. In trecut, intreaga poveste evoca suferinte mult prea mari si amintiri prea ingrozitoare ca sa se entuziasmeze cineva",
continua Mentel. Pentru vechea generatie, oamenii care au apucat razboiul si au vazut Zidul Atlanticului pregatit sa respinga debarcarea aliata, cazematele erau ceva la care mai bine nici nu te gandeai. Unii cred ca tocmai moartea ultimului „poilu" (veteran al primului razboi mondial), acum cativa ani, a declansat schimbarea de optica in Franta.
Sectorul Arcachon, de care se ocupa asociatia lui Metel, este plasat mult prea in sud pentru a fi putut „vedea" debarcarea anglo-americana, insa germanii si-au luat in serios planurile si au amplasat aici numeroase lacasuri de tragere intr-un complex defensiv incepu in apropierea portului Arcachon. Unele dintre cazemate au fost construite direct pe plaja si au cazut victima fluxului si nisipului, insa altele sunt plasate pe faleza inalta si sunt intacte.
Folosind harti militare germane, Mentel a descoperit unde sunt cazematele disparute sub nisip, in apropierea farului de la Cap Ferret, pe un promotoriu din golful Arcachon, iar membri asociatiei arheologice s-au apucat sa se dezgroape. Pentru istorici si turisti, cazematele sunt o mina de aur, fiind gasite aproape asa cum au fost abandonate de trupele germane. Pe unii pereti s-au gasit tot felul de „picturi murale" facute de soldatii germani plictisiti in orele de planton. Unul dintre acestea infatisa o trupa de jazz, gen muzical considerat „degenerat"de catre nazisti.
Francezii au preferat, timp de 70 de ani, sa-si fereasca privirea de la complexul de cazemate, insa, asa cum n-ar fi de acord sa-si lase castelele sa se surpe si sa cada in uitare, nu mai pot face acest lucru nici cu Zidul Atlanticului, parte a istoriei lor.
sursa foto: wikipedia.org