În anul 1744, se înfiinţează Suburbia germană cu case mici familiale de vară, cu grădini mari. În cinstea lui IOSIF al II-lea care vizitează Timişoara în anul 1773, pentru a treia oară, cartierul a primit numele de IOSEFIN.
Cartierul Eliabetin de azi a luat fiinţă în anul 1718, cu denumirea de „MAIERELE ROMÂNE”, iar în anul 1744 este recunoscut oficial de cartier separat şi i se acordă administraţie proprie.
Cartierul Fabric se dezvoltă începând din anul 1720, pe ceea ce a rămas din suburbia Palanca Mare, care în asediul din anul 1716, a fost distrus. Cartierul Fabric a luat această denumire
datorită numărului mare de fabrici, care erau în această zonă.
Denumirea cartierului vine de la existenţa Cetăţilor pe care Timişoara le-a avut în decursul secolelor. Denumirea defineşte existenţa cetăţii cu ceea ce se află în interiorul ei şi ce se află în exteriorul Cetăţii. Menţionez că Timişoara a avut o cetatea veche (Medievală) şi cetatea nouă modernă, din care mai vedem şi azi părţi.
