De la lansarea sa, în luna iunie, programul național „Siguranța Copiilor, O Șansă Pentru Viitor” a parcurs primele etape ale unui demers construit pentru a porni de la experiențele reale ale copiilor și pentru a ajunge la soluții care pot fi aplicate în școli. În proiect au fost selectate și implicate trei școli pilot - Liceul Tehnologic de Științe Aplicate Arad, Colegiul Național „Onisifor Ghibu” Oradea și Liceul Tehnologic „Dacia” Pitești. În paralel, a fost lansată colecta națională de povești despre momente în care copiii și tinerii nu s-au simțit în siguranță, iar în cele trei școli a fost derulat studiul inițial privind felul în care elevii își percep propria siguranță.
Astăzi, baza de cercetare cuprinde 1.366 de chestionare completate de elevii din școlile pilot și 341 de povești anonime, majoritatea transmise chiar de copii și adolescenți. Toate aceste etape au construit baza de cercetare pentru Hackathonul „Siguranța Tinerilor în România”, unde echipe multidisciplinare vor lucra direct cu problemele identificate în studiu și în poveștile colectate, pentru a le transforma în soluții cu potențial real de aplicare în școli. Soluțiile rezultate vor alimenta ulterior Ghidul de soluții destinat celor trei școli pilot și etapa de implementare din cadrul programului.
Deși majoritatea elevilor spun că se simt în siguranță în școală, tabloul devine mai nuanțat atunci când discuția ajunge la capacitatea lor de a vorbi despre ceea ce li se întâmplă. 26% dintre elevi spun că nu au sau nu știu dacă au un adult de încredere în școală cu care să poată vorbi despre ceva serios. În cazul elevilor de 11-14 ani, proporția ajunge la aproximativ unul din trei. Tot în această zonă apar bariere legate de frică, rușine, teama de judecata colegilor sau de o eventuală răzbunare. Cercetarea aduce astfel în prim-plan nu doar incidentul, ci și traseul care urmează: dacă elevul spune, cui spune și ce se întâmplă după ce a cerut ajutor.
Bullyingul și ridiculizarea apar constant atât în chestionare, cât și în poveștile colectate. Sunt relatate situații de jignire, poreclire, excludere și batjocură pornită de la aspect fizic, haine, bani sau alte diferențe percepute între copii. Un element care apare recurent este rolul celor care asistă. În mai multe povești, colegii văd ce se întâmplă, dar nu intervin. Uneori tac, alteori râd, iar în unele cazuri spun ulterior că ar fi vrut să cheme mai repede un adult. Această perspectivă extinde discuția dincolo de relația dintre agresor și victimă și aduce în centru întregul grup din jurul lor: ce recunoaște, ce normalizează și, mai ales, ce știe să facă atunci când vede o situație de bullying.
Cercetarea surprinde și o diferență între percepția generală asupra siguranței și locurile în care sunt relatate incidente concrete. Elevii se declară, în cea mai mare parte, în siguranță în clădirea și curtea școlii. În povești apar însă mai des spațiile și momentele în care prezența adulților este mai redusă: băi, vestiare, holuri sau pauze. Aici sunt descrise agresiuni fizice, îmbrânceli sau situații în care martorii nu au știut cui să ceară ajutor. Chestionarele și poveștile completează astfel aceeași imagine din două direcții: percepția generală asupra mediului școlar și experiențele concrete care arată unde apar vulnerabilitățile.
Acestea sunt doar câteva dintre rezultatele strânse și analizate până în acest moment. Cercetarea acoperă șase dimensiuni ale siguranței fizică, emoțională, socială, digitală, academică și comunitară și urmărește inclusiv diferențele dintre grupele de vârstă, tiparele care apar în mai multe zone ale vieții unui copil și diferențele dintre ceea ce elevii indică direct într-un chestionar și ceea ce descriu atunci când își spun povestea.
Pe 10 octombrie, aceste date, împreună cu întregul set de informații analizat până acum, vor intra în etapa de lucru a Hackathonului „Siguranța Tinerilor în România”. Participanții vor lucra pe șase piste construite din problemele care apar în chestionare și în povești, cu obiectivul de a transforma informația strânsă de la copii în soluții care pot fi testate și aplicate.
Hackathonul pornește, astfel, de la ceea ce au transmis copiii în ultimele luni și pune în jurul acestor realități perspective complementare: elevi, profesori, părinți, studenți, specialiști și mentori pentru ca soluțiile dezvoltate să poată răspunde contextului real din școli. Raportul complet va reuni analiza detaliată a chestionarelor și a poveștilor, tiparele identificate, diferențele pe grupe de vârstă și relațiile dintre diferitele dimensiuni ale siguranței. În această etapă, programul face publică doar o parte dintre rezultate, urmând ca datele extinse și concluziile cercetării să fie prezentate ulterior.
Hackathon „Siguranța Tinerilor în România”
10 octombrie 2026 | București
Informații despre program: diversitate-incluziune.com/siguranta-copiilor-o-sansa-pentru-viitor
Siguranța Copiilor, O Șansă Pentru Viitor este un program național inițiat de Lumea D&I, cu Volvo Trucks România în calitate de partener exclusiv, construit ca un traseu de la ascultarea experiențelor reale la dezvoltarea, pilotarea și documentarea unor soluții pentru siguranța elevilor. Programul pornește de la experiențele copiilor, părinților și profesorilor, continuă cu etapa de co-creare din cadrul hackathonului și cu implementarea soluțiilor selectate în școlile pilot, iar rezultatele vor contribui la dezvoltarea unui model cu potențial de adaptare și replicare la nivel național.
Astăzi, baza de cercetare cuprinde 1.366 de chestionare completate de elevii din școlile pilot și 341 de povești anonime, majoritatea transmise chiar de copii și adolescenți. Toate aceste etape au construit baza de cercetare pentru Hackathonul „Siguranța Tinerilor în România”, unde echipe multidisciplinare vor lucra direct cu problemele identificate în studiu și în poveștile colectate, pentru a le transforma în soluții cu potențial real de aplicare în școli. Soluțiile rezultate vor alimenta ulterior Ghidul de soluții destinat celor trei școli pilot și etapa de implementare din cadrul programului.
Înainte de soluții, primele rezultate
Deși majoritatea elevilor spun că se simt în siguranță în școală, tabloul devine mai nuanțat atunci când discuția ajunge la capacitatea lor de a vorbi despre ceea ce li se întâmplă. 26% dintre elevi spun că nu au sau nu știu dacă au un adult de încredere în școală cu care să poată vorbi despre ceva serios. În cazul elevilor de 11-14 ani, proporția ajunge la aproximativ unul din trei. Tot în această zonă apar bariere legate de frică, rușine, teama de judecata colegilor sau de o eventuală răzbunare. Cercetarea aduce astfel în prim-plan nu doar incidentul, ci și traseul care urmează: dacă elevul spune, cui spune și ce se întâmplă după ce a cerut ajutor.
Bullyingul și rolul celor care asistă
Bullyingul și ridiculizarea apar constant atât în chestionare, cât și în poveștile colectate. Sunt relatate situații de jignire, poreclire, excludere și batjocură pornită de la aspect fizic, haine, bani sau alte diferențe percepute între copii. Un element care apare recurent este rolul celor care asistă. În mai multe povești, colegii văd ce se întâmplă, dar nu intervin. Uneori tac, alteori râd, iar în unele cazuri spun ulterior că ar fi vrut să cheme mai repede un adult. Această perspectivă extinde discuția dincolo de relația dintre agresor și victimă și aduce în centru întregul grup din jurul lor: ce recunoaște, ce normalizează și, mai ales, ce știe să facă atunci când vede o situație de bullying.
Unde apar incidentele pe care cifrele generale nu le arată
Cercetarea surprinde și o diferență între percepția generală asupra siguranței și locurile în care sunt relatate incidente concrete. Elevii se declară, în cea mai mare parte, în siguranță în clădirea și curtea școlii. În povești apar însă mai des spațiile și momentele în care prezența adulților este mai redusă: băi, vestiare, holuri sau pauze. Aici sunt descrise agresiuni fizice, îmbrânceli sau situații în care martorii nu au știut cui să ceară ajutor. Chestionarele și poveștile completează astfel aceeași imagine din două direcții: percepția generală asupra mediului școlar și experiențele concrete care arată unde apar vulnerabilitățile.
Doar o parte din imaginea pe care o avem acum
Acestea sunt doar câteva dintre rezultatele strânse și analizate până în acest moment. Cercetarea acoperă șase dimensiuni ale siguranței fizică, emoțională, socială, digitală, academică și comunitară și urmărește inclusiv diferențele dintre grupele de vârstă, tiparele care apar în mai multe zone ale vieții unui copil și diferențele dintre ceea ce elevii indică direct într-un chestionar și ceea ce descriu atunci când își spun povestea.
Pe 10 octombrie, aceste date, împreună cu întregul set de informații analizat până acum, vor intra în etapa de lucru a Hackathonului „Siguranța Tinerilor în România”. Participanții vor lucra pe șase piste construite din problemele care apar în chestionare și în povești, cu obiectivul de a transforma informația strânsă de la copii în soluții care pot fi testate și aplicate.
Hackathonul pornește, astfel, de la ceea ce au transmis copiii în ultimele luni și pune în jurul acestor realități perspective complementare: elevi, profesori, părinți, studenți, specialiști și mentori pentru ca soluțiile dezvoltate să poată răspunde contextului real din școli. Raportul complet va reuni analiza detaliată a chestionarelor și a poveștilor, tiparele identificate, diferențele pe grupe de vârstă și relațiile dintre diferitele dimensiuni ale siguranței. În această etapă, programul face publică doar o parte dintre rezultate, urmând ca datele extinse și concluziile cercetării să fie prezentate ulterior.
Hackathon „Siguranța Tinerilor în România”
10 octombrie 2026 | București
Informații despre program: diversitate-incluziune.com/siguranta-copiilor-o-sansa-pentru-viitor
Despre „Siguranța Copiilor, O Șansă Pentru Viitor”
Siguranța Copiilor, O Șansă Pentru Viitor este un program național inițiat de Lumea D&I, cu Volvo Trucks România în calitate de partener exclusiv, construit ca un traseu de la ascultarea experiențelor reale la dezvoltarea, pilotarea și documentarea unor soluții pentru siguranța elevilor. Programul pornește de la experiențele copiilor, părinților și profesorilor, continuă cu etapa de co-creare din cadrul hackathonului și cu implementarea soluțiilor selectate în școlile pilot, iar rezultatele vor contribui la dezvoltarea unui model cu potențial de adaptare și replicare la nivel național.