România

Vita Vercea sau Cealalta fata a diminetii - Sasa-Liviu Stoianovici

Detalii targ/expozitie

CategorieTarguri / expozitii
Adăugat31.12.2006
Modificat13.08.2014
Vizualizări792

Votează & Distribuie

Prezentare targ/expozitie

Axa Art Gallery are deosebita placere de a va invita la expozitia de pictura


Vita Vercea sau Cealalta fata a diminetii


a artistului


Sasa-Liviu Stoianovici


 


Ziua nu este decat absenta noptii. Dar ea foloseste, fara ochelari ros-albastri, imaginatiei care construieste omul: isi infatiseaza hulpavia cuprinderii lucrurilor in sine ca o iluzie a unei calduri pierdute. Ceea ce conteaza, insa, este Crepusculul-miez – pierdere sau castigare a unei antimemorii [ne]vegetative cuprinse in dezmierdarea reveriei, caci memoria ca si absenta ei reprezinta o boala. Tratamentul insumeaza Culoare – calda, de aceea violenta, bruta in straturi groase, interpuse, intunecate dar linistite (cumva intr-o plinatate neconsumata a lor) pentru o privire scrutatoare – si zbuciumul calm al unei explorari interioare prin intergrarea continua a exterioritatii: trecutul nepersonal martor al Cuiva si necontemporan [carnii], viitorul inciudat de un prezent real, dar artificial, imediatul ca o cale superflua de dobandire a unor proprietati… Se produce o reconversie a privirii prin Culoare tapata pe imediatul gandului cugetat. Desigur, vindecarea este departe.


Microcosmosuri intr-o ambiguitate a unui timp uitat, care spun povesti cu morala intrebatoare, motivele sunt meditatii, suporturile sunt grefe stem, imaginile sunt visul diminetilor reci, palide. Gandesc la faptul ca nu sunt decat realitatea pe care refuzam sa o vedem. Ori aceasta inversunare in refuz genereaza sanii sterpi din care se hranesc nevrozele comportamentale ale unor respectabile deveniri an[t]onime, fara sex, varsta, caracter, coplesitor de prezente. Aparent, bulboana de culoare este, simtita separat sau in melanj, o iluzie care demasca o alta iluzie. In fapt, este doar realitate!


Fie ca este vorba despre ingeri muti, nevazuti, cazuti in forma, [auto]pociti, cetateni nevinovati (dar si morti prin uitarea radacinilor), indivizi fatarnici sau nevoiasi intru ei, realitati compuse, decompuse, atavice, molipsitoare, sfinti porno sau dezmat, rani sau carne, Crepusculul canta in tot: "ceata acopera ochii nostri sau ceea ce vedem?" Reaua cotropire de catre vis si delirul viseului.
 


Alexandru Iorga


2008