Compania de teatru Art Act are deosebita placere de a va anunta ca Yamanote Jijosha, compania japoneza de teatru, va veni pentru a treia oara in Romania, de data aceasta intr-un turneu.
In 2009, spectacolul "Titus Andronicus" al companiei Yamanote Jijosha a produs intr-o singura seara un mare ecou. George Banu, Constantin Chiriac- directorul festivalului, impreuna cu alte figuri reprezentative din lumea teatrului au apreciat calitatea reprezentatiei.
In 2010, piesa de teatru "Oedipus Rex" a propus publicului o punere in scena inedita: in tragedia greaca a lui Sofocle, toate personajele principale au fost interpretate de actrite. Anul acesta se va pune in scena piesa clasica japoneza "Keisei Hangonko", scrisa de dramaturgul reprezentativ pentru kabuki Monzaemon Chikamatsu (la ora actuala nici bunraku, nici kabuki nu joaca integral "Keisei Hangonko"). Se va folosi stilul de joc propriu "patru tatami si jumatate"
Piesa de teatru "Keisei Hangonko", in regia lui Masahiro YASUDA va fi jucata in urmatoarele locatii:
Turda: 7 iunie 2011, ora 19:00 la Teatrul Municipal Turda
Bucuresti: 11 iunie 2011, ora 19:00, Teatrul ODEON
Povestea Keisei Hangonko
"Keisei", in traducere, inseamna "prostituata" si "Hangonko" inseamna "fum de tamaie in care apar mortii". Este o poveste din epoca Muromachi, personajele fiind pictorul Kano Motonobu - care a fost implicat intr-un conflict cu familia Rokkaku din regiunea Omi - si o prostituata pe nume Miya. Aceasta se indragosteste de Kano Motonobu, insa cei doi nu se pot casatori oficial. Miya moare de inima ranita, dar se intoarce, sub forma de stafie, in camera umpluta cu fum de tamaie a iubitului ei. Piesa cuprinde mai multe scene cunoscute in cadrul teatrului kabuki: dragostea celor doi, conflictul dintre Banzaemon si Nayoga Sanza, alaturi de activitatea impresionanta a pictorului balbait din Otsu, Matahe. Conflictul dintre politica si arta este o tema moderna, dar universala.
"Dorim, cu aceasta ocazie, ca publicul european sa ia cunostinta cu dramaturgul japonez Monzaemon Chikamatsu. Acum 12 ani, cand am regizat pentru prima oara Keisei Hangonko, piesa integrala nu se mai juca nici la bunraku nici la kabuki. Experimentul stilului de joc Yojohan era abia la inceput, iar actorii erau foarte tineri si neexperimentati, insa am reusit sa pun in scena piesa. Din fericire, publicul si majoritatea criticilor ne-au apreciat foarte mult, iar spectacolul acesta a devenit unul reprezentativ pentru compania Yamanote Jijosha. De data asta, am intentia sa modic fundamental regia.
Chikamatsu este unul dintre cei mai cunoscuti dramaturgi traditionali japonezi, dar in strainatate nu este prea cunoscut. Insa pentru mine, care am avut contact cu diverse piese europene, el este un dramatrug de dimensiuni universale, care se poate alinia cu Shakespeare. De exemplu, desfasurarea scenelor este bogata in varietate, tema este adanca si contemporana, descriind societatea din punctul de vedere al oamenilor slabi si simpli. Autorul insusi a renuntat la rangul de samurai din clasa dominanta din care facea parte si a devenit un dramaturg. In toamna lui 2012 voi monta piesa lui Chikamatsu Onnagoroshi «Abura no Jigoku» – «Asasinarea unei femei in infernul de ulei». Desi este un alt tip de spectacol al aceluiasi autor, sper ca apreciati ingenuitatea acestui dramaturg." (Masahiro Yasuda, regizor)
Yamanote Jijosha este o companie de teatru reprezentativa din Japonia. In 1984, Masahiro Yasuda a fondat aceasta companie impreuna cu studentii universitatii Waseda din Thkyo. Aceasta companie a repetat mai multe experimente teatrale inedite si a dezvoltat "Metoda Yamanote", o metoda de instruire sistematica a actorilor, precum si stilul de joc unic "Yojo-han". In ultimii ani, compania are turnee numeroase nu numai in Asia, ci si in Europa. In stilul Yojo-han, corpul actorilor nu sta drept niciodata, iar miscarea este incetinita, mentinandu-se o pozitie instabila. Replicile sunt corelate cu miscarea si eliberate cand actorii se opresc grupati in formatie estetica. Regulile de miscare cu proprietati simple si antrenarea vocala creeaza posibilitatea de a exprima existenta umana complexa si grea, ceea ce nu se poate exprima in teatrul realistic.