Cu picturile din Oltenia in Banat
De ce un om cultivat simte nevoia de arta, iar un altul, lipsit de educatie, poate trai o viata intreaga fara sa ia contact cu ea? „Nu stiu. Probabil asa a lasat Dumnezeu” – raspunde Stelian Ghiga. Pentru el, pictorul din Craiova, nevoia de a picta se aseamana cu cea de a manca – e o necesitate. N-a putut si nici n-a vrut sa renunte la arta niciodata, ci poate la studiile superioare de specialitate, inainte de revolutie, „cand se intra foarte greu la facultate si existau candidati care dadeau de 12 ori si tot nu intrau”. Acum, la 12 ani de la terminarea Academiei de Arte din Iasi si la prima sa expozitie in Timisoara, priveste in urma, in fata, iar dintr-o retrospectiva-perspectiva detensionata poate spune cu siguranta ca i s-au schimbat multe in stil de-a lungul timpului, nu insa si preocuparea de a se face cunoscut in arta: „Mereu am incercat sa fac, sa refac, sa schimb – din dorinta de a crea un lucru bun si din curiozitate, sa vad ce va iesi”. Il puteti intalni luni, 8 octombrie, la ora 18, in Carturestiul din Iulius Mall, alaturi de lucrarile sale.
Ce isi doreste sa obtina prin expozitia din Timisoara (8 octombrie – 5 noiembrie)? „In primul rand, sper ca picturile mele sa placa publicului, apoi sa ma fac cunoscut de elita artistica a Timisoarei, iar daca as vinde ceva, nu mi-ar displacea” – spune cu franchete Stelian Ghiga. Auto-declarat artist inovator, care prefera „o pictura de pionier, decat una manierista”, pictorul craiovean ar vrea ca lucrarile sale sa circule, iar valoarea lor sa tot creasca. Nu neaparat pana intr-acolo unde i s-ar cuveni celui ce le-a creat una din cele doua glorii posibile (si trecatoare?): „(...) laurii pe care ti-i pune lumea, moda, conjuncturile sociale care sunt muritoare si laurii care te fac nemuritor prin calitatea operelor lasate – vezi cazul lui Johannes Vermeer din Delft – perla si nestemata Olandei”. Ci pana in punctul in care „asta ar insemna ca nu m-am chinuit degeaba si munca mea nu a fost in zadar”.
