Lucian Spatariu - Cafe Centropa - ora 18

Cafenelele din ceainarie

Lucian Spatariu creeaza in cativa metri patrati de ceainarie un loc fictiv – Café Centropa – in care doua stiluri de viata se confrunta elegant. Se suporta, se privesc ochi in ochi, se adulmeca, dar totusi nu se resping. „Temperamental, cafeneaua e intelectualul-artist, pe cand cealalta e teologul”, rezuma Lucian Spatariu „conflictul” pe care il genereaza in Carturesti. Expozitia sa de fotografie e o usa de intrare in cateva cafenele din Budapesta, Praga, Viena si Venetia, ce se lasa data deoparte pentru prima oara in 9 octombrie (marti), la ora 18, in Carturestiul din Mercy 7. Deschiderea Café Centropa, cu un sprijin hotarator venit dinspre Austrian Airlines Timisoara, va fi insotita de un recital-surpriza.

Sunt oameni care au obsesie pentru toalete (si le fotografiaza), altii pentru ciudatenii din natura, razboaie, intalniri, etc. Pe Lucian Spatariu il intereseaza „fotografia dincolo de un gen anume, mai precis atmosfera degajata de un loc sau de un om, cel mai adesea de un om dintr-un loc”. Nu poate foarte bine delimita influentele altor fotografi in formarea sa, dar stie ca imaginile lui Cartier-Bresson l-au „edificat in privinta compozitiei”, excursiile nocturne pariziene ale lui Brassai l-au facut sa inteleaga „cat de mult conteaza relationarea, adesea intima, cu subiectul”, cadrele lui Araki l-au „stimulat catre lipsa de prejudecati, catre dezinvoltura fotografica”, iar Joel-Peter Witkin l-a „coplesit cu eseurile sale filozofice in forma argentica”. Pentru el, Lucian Spatariu, fotografia e „bula de aer curat in meschinaria dictaturii capitalului”. Iar expozitia sa – o demonstratie a felului in care „doua ipostaze pot coexista in tensiune”.

La deschiderea Café Centropa din Carturesti se va bea cafea (in premiera) si ceai (ca de obicei), nu se va fuma (in continuare) si se va asculta (poate) povestea pianistului din Cafe Evropa (Praga), trecut de a doua tinerete, care canta „Besa me mucho” in stil jazzistic. „A observat imediat ca ii agreez muzica si a inceput sa cante pentru mine, asa incat numai noi doi s-o stim. Cand am plecat, cu toate ca nu i-am strecurat o coroana in caciula, s-a ridicat in timpul unei piese si m-a salutat din cap”. E intro-ul ce anunta continuarea...