Vineri, 8 februarie 2008
CONCERT SIMFONIC
Dirijor: THEO WOLTERS (Olanda)
Solist: VLAD DIMULESCU
Program:
Fr. Chopin: Concertul pentru pian si orchestra nr. 1 in mi minor op. 11
D. Sostakovici: Simfonia nr. 7 in Do major op. 60 („Leningrad”)
FILARMONICA „BANATUL” TIMISOARA
VINERI 8 Februarie, 2008, ORA 19
SALA DE SPECTACOLE „CAPITOL”
Fara indoiala atractia serii de vineri, 8 februarie, va fi Simfonia nr. 7 in do major op. 60, de Dmitri Sostakovici, cu toate nu putem trece cu vederea celebritatea primului concert pentru pian si orchestra in mi minor de Frédéric Chopin, cu care se va deschide concertul Filarmonicii „Banatul”.
Aceasta simfonie a fost terminata de Sostakovici la sfarsitul anului 1941, mai precis in 27 decembrie si a fost dedicata orasului Leningrad, fapt care i-a adus si o supradenumire dupa numele acestui oras. A devenit imediat foarte populara, devenind simbolul rezistentei impotriva nazismului, dar si a militarismului in general. Ea a capatat mai apoi o semnificatie dubla — de manifest artistic contra invaziei Rusiei de catre trupele hitleriste, dar si de protest impotriva totalitarismului existent in Rusia, asa cum se exprima prietena compozitorului, Flora Litvinov. Oricum, propaganda sovietica a folosit din plin programul din geneza simfoniei, lucrarea fiind foarte populara ani in sir. Ea a avut mare succes si in Europa, fiind bine primita peste tot. Simfonia „Leningrad” este cea mai lunga din lucrarile lui Sostakovici si foloseste un aparat orchestral foarte mare. Cei care o analizeaza pot descoperi usoare influente ce vin din directia lui Mahler, sau Bruckner.
Premiera a avut loc la Kuibisev, Samara de azi, la 5 martie 1942, iar la 29 martie a putut fi ascultata la Moskova. La Leningrad, orasul caruia i-a fost dedicata, a fost cantata in august, acelasi an, de catre Orchestra Radio.
Reamintim ca in deschiderea concertului orchestrei Filarmonicii „Banatul”, care va fi dirijat de maestrul Theo Wolters din Olanda, vom asculta Concertul pentru pian si orchestra nr. 1 in mi minor, op. 11, de Frédéric Chopin. Alaturi de Liszt, Schumann si Berlioz, Chopin a creat forme noi si a efectuat noutati pe cele existente. Se reflecta clar si in operele lui faptul ca noul continut de viata al acelor vremi a generat noi mijloace de expresie muzicala. Iata, evenimentele revolutionare ale deceniului 3 ale anilor 1800, dar si dragostea sa pentru cantareata Constantza Gladkowska, s-au constituit in motive generatoare pentru primul sau concert pentru pian si orchestra. Acest mare creator polonez avea atunci 20 de ani si destinul i-a daruit doar inca 19 ani de viata, oprind din zbor un mare virtuoz al pianului si viitorul stralucit al unui mare compozitor.
Atat avantul tineresc cat si sentimentele de iubire strabat primul sau concert, imbinand armonios virtuozitatea pianistica cu inventiile melodice de mare eficacitate sentimentala.
Solistul concertului de vineri seara va fi Vlad Dimulescu.
Dmitri Sostakovici, considerat unul dintre cei mai mari muzicieni ai secolului al XX-lea, era perceput ca fiind un membru fidel al Partidului Comunist, un artist sovietic respectat si un supravietuitor al epurarilor staliniste. Dupa moartea sa (survenita in 1975) a aparut insa volumul "Marturie", care pretinde a fi o transcriere fidela a adevaratelor ganduri si sentimente ale compozitorului - ura sa fata de Stalin, dispretul fata de sistemul sovietic si atitudinea critica si ironica la adresa lor exprimata prin muzica.
La mai bine de 100 de ani de la nasterea lui Sostakovici, un lucru este cert: a fost un geniu al muzicii.
Viata lui este o poveste despre arta si putere.
Cat despre codurile din lucrarile sale ... odata ce ti se spune ca Sostakovici ar fi putut fi un disident, pare ca aceste intelesuri ascunse sunt peste tot. Faimoasa simfonie Leningrad pare sa trateze si teroarea lui Stalin la fel de mult precum ororile lui Hitler.
"Fara indrumarea partidului as fi fost mult mai stralucit, mai sarcastic, mi-as fi dezvaluit ideile deschis in loc sa le camuflez", spunea Sostakovici.
Acest camuflaj a devenit apoi portretul marelui artist care a trait in vremuri cumplite.
Criticul Michael White e de parere ca modul in care viata i-a fost ingreunata l-a facut pe Sostakovici un mare artist fiindca a raspuns prin muzica mizeriei care i-a caracterizat existenta, cu o arta care reflecta tragedia si agonia si durerea acestei existente.
"Sostakovici a trait temandu-se pentru viata lui si ca intr-o noapte cineva va ciocani la usa sa-l ridice. Mare parte a vietii a dormit noaptea cu bagajele facute. Atat de tare se temea. […] Sovieticii vroiau muzica optimista, de sarbatoare, despre un viitor nou luminos, mai degraba decat una care ar fi sugerat abandonarea sperantei. Din acest motiv exista o impartire a lucrarilor lui Sostakovici intre muzica pentru publicul larg si piese mai personale, care pot fi extrem de sumbre. […] Nu stiu nici o fotografie a lui Sostakovici care sa-l arate zambind sincer. De obicei in fotografii apare ca un om care urmeaza sa faca primul pas catre mormant". spune criticul si istoricul Michael White.
Sostakovici nu era doar muzica. Dar nici muzica nu e doar despre politica. Este un document al vremii.
