Indigo 1 a scris:pe cine auzi in ziua de azi el se pricepe cel mai bine la politica.
Că tot îmi plac mie maximele şi cugetările, zic aşa: "Oamenii îi votează pe politicieni, pentru a avea pe cine da vina pentru propriile nereuşite."
...sau...
"Democraţia permite cetăţenilor să râdă de politicieni, dar şi politicienilor să râdă de cetăţeni." :)
Indigo 1 a scris:
ma refer in special la partea cu sefii care se aplica in orice organizatie si care intradevar poate fi extrapolata si la politica.
Intotdeauna starea si atmosfera dintro companie ( care poate fi asemanata cu un stat pana la urma )este data in principal de atitudinea managerul general si de echipa de conducere pe care o are. Am schimbat mai multe locuri de munca si pot spue ca asa cum era seful erau si angajatii - daca seful era delasator si angajatii la fel, daca era implicat, ii motiva, era atent la ce faceau subordonatii si atmosfera are alta.
Cred ca este valabil si in politica - pana la urma parlamenul ( caci pe parlamentari ii alegem acum ) este cel care va da directia si modalitatile de actiune autoritatilor statului.
Şi ca să avem un nou tip de stat, avem nevoie prima dată de un nou tip de cetăţean.
Toată situţia bună sau rea a unei ţări, vine din gradul de instruire şi moralitate al populaţiei. Aici se poate vedea cum se manifestă feed-back-ul pozitiv, concept elaborat (alături de feed-back-ul negativ) de Norbert Wiener, în anul 1948.
Definţia feed-back-ului pozitiv spune aşa: "dacă o sursă A produce elemente B, la rândul lor aceste elemente B, vor determina menţinerea stării de fapt a sursei A, care să ducă la o producere şi mai mare de elemente B".
Să vedem cum se poate aplica această definiţie unei naţiuni. Să luăm cazul României: naţiunea română (sursa A) având gradul de educaţie civică şi morală scăzute, prin alegeri, produce elementele care o conduc, adică politicieni (elementele B). La rândul lor, politicienii se vor strădui să menţină starea de fapt a naţiunii române, adică educaţia şi spiritul civic şi moral scăzut, care va duce la producerea de noi elemente conducătoare asemănătoare.
Adică prin cuvinte mai simple: pe cine votăm, aceia ne vor conduce, iar cei care ne vor conduce, se vor strădui să nu avem de unde învăţa cum să votăm.
Prin urmare, totul porneşte de jos, de la naţiunea română însăşi.
Singura metodă prin care noi, cetăţenii ţării putem să îmbunătăţim situaţia este să apărăm democraţia, prin care să putem învăţa despre "crimele" furtului public, şi să învăţăm să fim curaţi şi educaţi moraliceşte.
În secolul 19, cei care au schimbat societatea română au fost oameni educaţi prin Occident, precum C.A. Rosetti, Nicolae Filipescu, Nicolae Bălcescu, C. Telegescu, Marin Serghiescu, Dimitrie Macedonski, Eftimie Murgu, Cezar Bolliac şi alţii ca ei. Doar bună educaţie a putut face posibilă renaşterea naţiunii române.
De asta până în anul 1917, în România nu exista decât votul cenzitar, adică acela în care puteau să voteze doar învăţătorii, profesorii, preoţii, avocaţii, judecătorii, publiciştii, medicii, ofiţerii, cei cu un venit material ridicat şi toţi cei cu un nivel superior de instruire.
