Pe langa faptul ca nu ai venituri si accesul la un trai normal, decent te simti:
- intr-o continua depresie pentru ca nu ai si tu ca ceilalti o preocupare. Nu pleci dimineata de acasa si vii seara ca tot omul care isi castiga traiul;
- un sentiment de alienare permanenta, ca nu faci parte din societate, ca esti in afara sistemului. Iti e rusine sa raspunzi cand te intreaba cineva unde lucrezi sau cu ce te ocupi sa spui ca esti somer. E ca si cand ai fi stigmatizat. Nu e confortabil nici sa inventezi cine stie ce preocupari ca sa ascunzi golul din viata ta;
- esti intr-o continua disperare ca nu iti merge vechimea in munca, nu o sa mananci o pensie cand o sa fii batran pentru ca nu ai contizat la asigurarile de pensii, o sa ajungi in strada, o sa fii homeless, o sa mori de foame si de frig etc etc etc.;
- esti mereu frustrat pentru ca te compari cu cei care au un job si care au accesul la o viata normala (cariera +familie). Aia cum de au reusit si tu nu? Ca n-au fost nici mai inteligenti, nici mai morali, nici mai cititi samd.;
- nu te poti bucura de placerile vietii oferite de statutul de om normal, adica angajat: o relatie de lunga durata, prieteni, familie;
- pentru ca accesul la viata sociala e oarecum limitat te poti apuca de bautura, fumat care nu te ajuta, ba dimpotriva iti fac rau. Refugiul in bautura e ca sa uiti ca esti intretinut de altii, poate unii te vad ca un parazit samd....
