lynxul_negru a scris:Desigur ca un poet isi asuma incalcarea unor reguli ale gramaticii si logicii, dar nu o face fiindca nu stie regulile ortografice, ortoepice si de punctuatie. In plus nu o face la fiecare vers, fiindca ar produce o inflatie de exceptii fara rost, ci doar acolo unde asa ceva apare ca o necesitate expresiva.
Problema la tine este ca, intr-adevar, nu stapanesti limba romana. La fiecare strofa ai asemenea exemple. Ce cauta virgula aia in prima strofa?: "Vîntu-i…,cercetaş". Nu este necesara acolo.
In strofa urmatoare iarasi dai cu bata-n balta: "Poate da-i de-un sălaş". Forma pentru persoana a doua singula a verbului a da este dai. Eu dau, tu dai, el da. Nu stii cand trebuie scris cu cratima. Plus ca iarasi versurile par trase de par ca sa rimeze: de ce te-ai plimba agale prin oras cand ploua cu siroaie? Sa zicem ca-ti place ploaia. Dar in ultimele versuri cine-i aproape fantasma? Si in puzderie de ce transforma soarele orasul ascet?
Ma rog, sunt multe treburi de zis, n-are sens sa despicam firul in patru la fiecare vers. Eu zic sa iei sfaturile userilor de mai sus in serios. Pune mana pe-o gramatica. Dupa aia si pe ceva volume de poezie.
Aproape-i fantasma - orasul.
Iar soarele cind iese apar si oamenii pe strada astfel se transforma in puzderie orasul care era pustiu.
(cred ca atit de tare ati atras artentia la ortografie(sigur ca e important nu neg) ca nu ati inteles sensul poeziilor).
Dar e clar nu mai deranjez...
MULTUMESC PENTRU SFAT.

