Vorbele venite pe ton ridicat

Black velvet a scris:

Singurul lucru pe care-l poate obtine cineva folosind un ton ridicat, sunt reactii de enervare si respingere. Nu degeaba se spune ca vorba dulce mult aduce si vorba buna mult aduna. Intelepciunea populara are si ea adevarurile ei.

Sunt oameni care simt nevoia sa tipe, dar nu ca sa se faca intelesi, ci ascultati. Asist zilnic la astfel de atitudini si vad si reactiile celor la care se tipa. Unii tac, altii se revolta, si mai sunt si unii care platesc cu aceeasi moneda.

In concluzie, tipatul nu aduce nimic bun, mai mult face rau.

Redondo a scris:

De ce cuvintele pe ton răstit au o influenţă mai mare asupra unui om ?

pot sa aiba, e drept.

Dar depinde in mod direct de persoana in cauza. Daca aceasta este una pe care o respecti si care isi pierde rar cumpatul, in momentul in care ridica vocea realizezi ca nu e de gluma, ca ai intrecut masura si ca e cazul sa asculti.

Dupa ce asculti in pauza de soc, in cazul in care ii dai dreptate, e logic sa 'nu mai uiti' usor si sa nu mai gresesti in acea privinta.

In schimb, daca tonul rastit provine de la o persoana care asta face toata ziua - se rasteste - credibilitatea ca are ceva important de spus, scade semnificativ.

Redondo a scris:

De ce cuvintele pe ton răstit au o influenţă mai mare asupra unui om ?

Tonul ridicat, răstitul, urlatul pe cineva este o alta metoda de intimidare, de a arata superioritate sau autoritate si eventual a-l obliga la obedienta. Mai tot timpul este facut intentionat. In unele societati este tolerat, altele nu. In Statele Unite nu se accepta niciunde tonul ridicat, in locuri publice in mod special. Acasa daca te aud vecinii

ca nu se mai termina, cheama politia. Deloc n-au mai mare influenta pe om, provoca doar discriminare si distantare, ura si revansa!!!

Redondo a scris:

De ce cuvintele pe ton răstit au o influenţă mai mare asupra unui om ? sunt inţelese mai bine aceste cuvinte care vin pe un ton ridicat decat cele care vin pe un ton domol.

de obicei oamenii procedeaza mai bine, se comportă mai corespunzător, nu mai greşesc si a-2-a oară... dacă instrucţiunile au venit pe un ton ridicat.

care ar fi mecanismul psihologic ?

se pare că oamenii au inscris in inconştient acest lucru. adica ei stiu instinctiv ca trebuie sa ţipe la cineva pentru a-i determina comportamentul. daca-i intrebi de ce ţipă nu vor ştii ce să răspundă sau vor inventa ceva pe moment.

Tonul ridicat traduce o agresiune la nivel psihologic.

Efectul poate fi unul de teama. Unele persoane, aleg sa fie obediente din frica, altele nu.

Totul tine de maniera de reactie a fiecaruia la perceptia agresiunii.

Redondo a scris:

de obicei oamenii procedeaza mai bine, se comportă mai corespunzător, nu mai greşesc si a-2-a oară... dacă instrucţiunile au venit pe un ton ridicat.

Ma deranjeaza aceste cuvinte!!! n-am idee de unde le-ai scos insa nu-mi plac deloc!!!

Adica esti umiliat, si ca atare incepi sa te schimbi sa-i cazi in gropile sapate pentru tine ... nu sint de acord cu asa ceva!!! Daca cineva a urlat pe mine, i-am intors spatele pentru totdeauna!!! n-are sens scuzele sau alte chestii si mai umiliante, nu, n-am nevoie de asemenea fiinte in jurul meu!!!

Aveam un prof de fizica in liceu care se rastea de fiecare data cand scotea un elev la tabla si acesta se impotmolea in anumite locuri. Semana mai mult cu un psihopat - decat cu un profesor autoritar.

În unele locuri se impune tonul ridicat, iar în altele, care sunt cele mai multe, nu.

De exemplu, nu aş putea vedea pe antrenorul unei echipe de rugby, sau fotbal american, să le vorbească jucătorilor la antrenament molcom, ba să le mai dea şi câte o acadea apoi o floricică. :) La fel merge treaba şi cu antrenorii de fotbal european, sau în orice alt sport, că altfel omul tânăr nu se ţine de treabă. La fel e şi în cadrul Armatei din orice parte a lumii: aici tonul ridicat e specific şi necesar. Cum ar fi ca un comandant cu voce piţigăiată, să le zică soldaţilor încolonaţi, cu o vorbă calmă: "dragi soldaţi, vă rog frumos să executaţi ceea ce vă ordon !" Nimeni n-ar asculta de el, ba l-ar lua şi la mişto. :)

Am spus unde merge tonul aspru şi ridicat, şi probabil că mai sunt, însă nu-mi aduc aminte de ele.

Nu se impune tonul ridicat în familie, între soţ şi soţie, între soţi şi copii, între prieteni. Nu se impune nici în procesul educaţiei la şcoală, pentru că unul dintre mecanismele psihologice ale învăţării constă în faptul că acolo unde ne simţim cel mai bine, de acolo ne aducem aminte cele mai multe lucruri. Asta am experimentat chiar eu la facultate, când unul dintre profesori pigmenta cursurile cu vorbe de duh şi glume. Au trecut mulţi ani de atunci, şi îmi aduc şi acum aminte de cele învăţate la cursurile lui.

În general, nu se impune tonul ridicat între persoane ce împărtăşesc un anumit nivel de afectivitate, şi de asemenea nici acolo unde se lucrează cu precizia ridicată, sau gândirea.

Redondo a scris:

De ce cuvintele pe ton răstit au o influenţă mai mare asupra unui om ? ......

De ce oare in ultima vreme se obisnuieste tot mai mult sa se vorbeasca pe un ton ridicat, un fel de ratoiala generala?

Mai curand as crede ca cel care tipa vrea sa se faca auzit de mai multi decat sa reuseasca sa aiba vreo influenta.

Indigo 1 a scris:

De ce oare in ultima vreme se obisnuieste tot mai mult sa se vorbeasca pe un ton ridicat, un fel de ratoiala generala?

Asa se intampla in societatile care functioneaza haotic. Oamenii sunt furiosi, mai ales pentru felul cum sunt / au fost tratati.

Ca atare, furia lor, neputand sa se exprime la momentul potrivit ( la urma urmei traim inca intr-o societate unde celor care au puterea deciziei, nu le pasa de restul populatiei, ba chiar practica abuzuri ), se transforma intr-una reziduala, care va fi exprimata aleator. In special la stimuli externi, care reediteaza agresiunea initiala.