Credeti in completare sau in asemuire?

Exista relatii in care peste timp descoperi ca persoana de langa tine este total opusul tau. Iti doresti sa continui, dar nu stii cum, tot ce faci este pe dos. Sentimente exista, ajung poate sa fie puternice, dar in zadar toate eforturile, nu ajunge nimic inapoi la tine.

Te lupti si iti spui ca ai putere sa intorci totul in favoarea unui destin impreuna cu acea persoana. Te epuizezi, cedezi apoi se zbate si celalalt vizibil, dar nimic.

Apoi relatiile perfecte, totul este incununat de acel sentiment ca nu trebuie sa faci nimic: totul vine de la sine. Dupa un timp insa si aceste relatii ajung la acea saturatie lupta apare si aici pentru a mentine sau pentru a readuce echilibrul in relatie.

In viata oamenii s-au dovedit a fi nepotriviti unul pentru celalalt, pentru ca nimeni nu poate fi exact in locul tau toata viata ca apoi sa se dovedeasca atotstiutor in ceea ce te priveste si sa fie o prelungire a ta din primul moment. Desi credem si am simtit unii dintre noi sentimentul acela ce se numeste dragoste la prima vedere, am realizat cu totii ca este vorba doar de chimie irezistibila. In final trecatoare si aceasta. Tot avantul unei relatii se potoleste in final, chimia aceea cu fluturasi si tot felul de simtiri neobisnuite care aduce de la sine comportamentul atipic. Totul zboara undeva!

Este completarea sau asemuirea mai buna?

0sh0 a scris:

Exista relatii in care peste timp descoperi ca persoana de langa tine este total opusul tau.

Pana-n gat sint in asemenea situatie dupa zeci de ani de casatorie!!! Insa eu nu ma consum prea mult nici pe asta ca solutie chiar nu exista decat divort dar cu gandul ca in ce se va transforma urmatorul parca nu m-as grabi sa salut o noua realtie.

Nimic nu vine de la sine. In tot ce faci, trebuie sa te si implici. Bineinteles, intr-o relatie, amandoi trebuie sa se implice, sa comunice, sa se inteleaga, respecte, iubeasca. De la atractie se pleaca si asa se leaga o relatie. Restul depinde de amandoi. Daca nu-s lucruri in comun, nici relatia nu are prea multe sanse sa fie una trainica.

0sh0 a scris:

Este completarea sau asemuirea mai buna?

Da, dar dureaza mai mult pana simt oamenii asta.

Daca nu ma iubeste nimeni... :cry:

0sh0 a scris:

In final trecatoare si aceasta. Tot avantul unei relatii se potoleste in final, chimia aceea cu fluturasi si tot felul de simtiri neobisnuite care aduce de la sine comportamentul atipic. Totul zboara undeva!

Zboara pe naiba.

Daca pe omul de langa tine pe langa faptul ca il iubesti, il mai si admiri, ai discutii interminabile cu el, pasiuni si valori comune...si daca tu ai acel ceva care il atrage si viceversa, nu te vei plictisi niciodata langa el. Deci nici fluturii nu vor inceta si se vor reactiva des si cu voie buna.

Depinde de ce stai cu el, depinde de genul de persoana, depinde de multe.

The Unknown a scris:

Pana-n gat sint in asemenea situatie dupa zeci de ani de casatorie!!! Insa eu nu ma consum prea mult nici pe asta ca solutie chiar nu exista decat divort dar cu gandul ca in ce se va transforma urmatorul parca nu m-as grabi sa salut o noua realtie.

Nu ai multe solutii si nu ai nici multe vieti, ramai subtirica si frumoasa, nu te neglija si o sa incepi sa ai si pofta de viata si de relatii cand vin si barbatii cu ochii cat cepele.

Emme a scris:

Nimic nu vine de la sine. In tot ce faci, trebuie sa te si implici. Bineinteles, intr-o relatie, amandoi trebuie sa se implice, sa comunice, sa se inteleaga, respecte, iubeasca. De la atractie se pleaca si asa se leaga o relatie. Restul depinde de amandoi. Daca nu-s lucruri in comun, nici relatia nu are prea multe sanse sa fie una trainica.

Daca spui ca nimic nu vine de la sine, poate esti doar pragmatica sau inca nu ai cunoscut relatia care sa iti arate ca inainte totul era foarte usor, apoi vine defapt intelegerea pentru expresia 'vine de la sine'. Ce fel de relatii ai avut pana acum?

stupid_me a scris:

Zboara pe naiba.

Daca pe omul de langa tine pe langa faptul ca il iubesti, il mai si admiri, ai discutii interminabile cu el, pasiuni si valori comune...si daca tu ai acel ceva care il atrage si viceversa, nu te vei plictisi niciodata langa el. Deci nici fluturii nu vor inceta si se vor reactiva des si cu voie buna.

Da nu spun ca nu e posibil, dar crede-ma ca e valabil doar daca vorbesti despre tine. Suflete pereche de superficialitate fara pereche am mai intalnit. Apare si mizeria la un moment dat, pana la urma e doar minciuna, nu ai cum sa nu clachezi. Nu suntem japonezi ;).

S.R. a scris:

Da, dar dureaza mai mult pana simt oamenii asta.

Nu am inteles daca mi-ai raspuns la intrebare.

0sh0 a scris:

Da nu spun ca nu e posibil, dar crede-ma ca e valabil doar daca vorbesti despre tine. Suflete pereche de superficialitate fara pereche am mai intalnit. Apare si mizeria la un moment dat, pana la urma e doar minciuna, nu ai cum sa nu clachezi. Nu suntem japonezi ;).

Nu cred ca am inteles ce ai vrut sa spui la modul in care te-ai exprimat.

Nu trebuie sa fim perfecti pentru ca asa ceva sa fie posibil.

Pe omul de langa tine nu e bine sa il 'scutesti' de mizeriile tale. Sa le comunici deschis, sa ii vorbesti de toti demonii tai, sa te poata alina. Daca nu iti poate face fata, asta e. Dar nu suntem demoni pana la urma, suntem doar oameni.

Desi parem atat de greu suportabili, daca pastrezi mintea deschisa si comunicarea stransa mereu (fara sa lasi pauze indelungate) - e mai mic riscul sa apara catastrofe..doar probleme. Or viata e plina de probleme care cauta rezolvare la tot pasul.

Daca spui ca nimic nu vine de la sine, poate esti doar pragmatica sau inca nu ai cunoscut relatia care sa iti arate ca inainte totul era foarte usor, apoi vine defapt intelegerea pentru expresia 'vine de la sine'. Ce fel de relatii ai avut pana acum?

Ce vine de la sine?

Ce vine fara efort? Nu discut relatiile mele aici.