De ce va este greu sa va exprimati bunatatea?
De ce va este greu sa oferiti dragoste si sa va lasati sa primiti dragoste?
De ce va e greu sa continuati sa fiti buni chiar daca ati suferit si ati fost loviti, in ciuda dificultatilor cu care viata v-a impovarat?
De ce va este greu sa iertati pentru a recrea o relatie?
De ce va este greu sa fiti umani, fraterni, deschisi, plini de omenie?
Ce va impiedica sa vedeti doar partea buna din celalalt, si sa treceti cu vederea partea neplacuta?
Ce va impiedica sa constientizati ca a fi plin de omenie va serveste in primul rand voua, nu celuilalt?
Exista printre voi cineva care nu are o voce in cap prin care se critica si se priveste pe sine cu asprime, nu cu ingaduinta?
De ce va e greu sa inaintati in intelegerea infinita a celuilalt, in loc sa cautati sa va indreptatiti pe voi insiva?
De ce cautati scuze si pretexte in loc sa mergeti firesc spre energiile pozitive in relatii?
