Început de Redondo, Sâm 15 sep 2012 · 17 răspunsuri · 8.058 vizualizări
la ce poate duce(pe termen lung) reprimarea sentimentelor ? cum te afecteaza ?
sentimentele de dragoste, manie, durere, ura, frica, abtinerea de la exteriorizări, afişarea unui chip doar pentru a te face placut...
se naste un conflict interior care te poate măcina in timp ?
Redondo a scris:se naste un conflict interior care te poate măcina in timp ?
da
Redondo a scris:la ce poate duce ...
La dementa 
Care e diferenta intre a le reprima si a invata sa le gestionezi ?
Pentru mine, a iti reprima sentimentele este echivalent cu a iti arunca viata la cos, fiindca fara sentimente viata nu are valoare. Este ca si cum alegi singur sa te mutilezi.
Problema cu sentimentele este aceea ca nu le dam suficienta atentie, si in loc sa le ocrotim, cultivam cu grija pe cele benefice, le lasam de izbeliste sa isi faca de cap, iar daca ele refuleaza ne razbunam pe ele crezand ca este ceva in neregula sa le ai. Ne este rusine cu cine suntem, doar pentru ca nu ne cunoastem posibilitatile, habar n-avem ce sunt sentimentele noastre, suntem pusi in situatii jenante fiindca ignoram cea mai important aspect al nostru ca oameni. Ce am fi fara sentimente? Neoameni. Cea mai mare greseala este sa iti ignori sentimentele (desi se intalneste des conceptia ca ar fi niste produse reziduale ale gandirii). dar o greseala monumentala care le intrece pe toate posibile este sa iti reprimi sentimentele ajunse deja sa fiarba de nebagare in seama a realitatii emotionale pe care o reprezinta. In acest caz poti sa iti iei adio de la fiinta normala care poate ca te numeai candva, si sa pasesti sigur pe tine in lumea nebuniei (un fel de jumatate de om pe jumatete de iepure schiop).
Ne gestionam sentimentele intelegandu-le necesitatea, selecationand cu grija din noianul de emotii ceea ce cultivam si ce nu, dand cezarului ce e al cezarului. Emotiile nu sunt impotriva ratiunii, iar o viata sentimentala echilibrata aduce fericire, implinire, liniste si siguranta de sine interioare, contribuind in mod categoric la o viata echilibrata si sustinand ca un cuptor de carbuni mereu alimentat, gandirea rationala sa nu o ia razna.
Editat Dum 16 sep 2012 09:21
Abc2009ro a scris:Care e diferenta intre a le reprima si a invata sa le gestionezi ?
Cred ca tine si de interpretare. Nu e un tipar.
----------------------
Poti crede ca esti stapan pe sentimentele care te intristeaza, de ex. si ani multi sa nu faci nimic in sensul asta.Daca nu rabufnesti nu inseamna ca nu te-au afectat. Se pot manifesta in plan fizic prin depresii, anxietate, boli ale inimii, ficatului...
Iar daca esti un extrovertit poti avea deasemenea, probleme. La suparare poti exagera si devii nesociabil...
Eu cred ca exista doar oameni care pot gestiona mai bine ca altii, nu ca exista oameni care gestioneaza total sentimentele.
Cunosc un dr. psihiatru care a vindecat multi oameni si care s-a imbolnavit pe sine.Acasa la el e un om imposibil. Acum abia (la 65 de ani), a realizat ca-i bolnav.Se poarta acum de zici ca-i un calugar budist...e impacat cu toata lumea si a inceput sa coasa hainute pt. pisica (doar vine iarna...nu?).Asta dupa ce a reusit sa-si indeparteze toate neamurile, familia si prietenii.Nici amantele nu-l mai vor.
Deci domnilor psihologi si psihiatri, nu fiti prea siguri pe propriile forte.Cel de va spuneam a tratat multi psihiatri in timpul carierei si multi psihologi il cautau sa-i ceara sfaturi.Reprimarea sentimentelor cred ca l-a strivit.
Abc2009ro a scris:Care e diferenta intre a le reprima si a invata sa le gestionezi ?
Eu vad lucrurile asa:
-atunci cand iti reprimi sentimentele, vrei sa le anihilezi, vrei ca ele sa nu mai existe. Dar ele raman stocate undeva in fiinta ta, cu tot cu energia negativa aferenta lor si procesului in sine, producand daune interioare, deoarece tot ce se poate realiza, este innabusirea lor, nu disparitia lor.
-atunci cand inveti sa le gestionezi, intervine transformarea lor, care este un proces constructiv. Sa-ti transformi furia in calm sau chiar bucurie, inseamna a sublima energia negativa, a o transpune pe un nivel superior, a o transforma in sentimente superioare, pozitive, ceea ce este foarte benefic.
Eu nu-mi reprim niciodata sentimentele. Ori le dau drumul sa se dezlantuie, ori incerc transformarea lor, ceea ce este mai greu (dar si satisfactia e mare) si nu mereu imi iasa. 
Vad ca nu aparu comentariul pe care il scrisai azi dimineata, dar imi rearunc ideea pe topic.
Reprimarea sentimentelor este daunatoare pentru organism, iar gestionarea sentimentelor nu poate fi facuta cu succes, pentru ca exista sentimente care nu prea pot fi reprimate.
Una este sa te controlezi si sa nu ai reactii exagerate atunci cand constati ca nu ai hartie igienica la toaleta, si cu totul altceva este atunci cand iubesti si esti iubit(a), dar incerci sa simulezi indiferenta, din frica de a nu "iti pune sufletul pe tava".
romania inedit a scris:Una este sa te controlezi si sa nu ai reactii exagerate atunci cand constati ca nu ai hartie igienica la toaleta, si cu totul altceva este atunci cand iubesti si esti iubit(a), dar incerci sa simulezi indiferenta, din frica de a nu "iti pune sufletul pe tava".
Sincer, asta mi se pare cea mai mare prostie.
Nu-mi mai reprim sentimentele, le las sa curga, sa-si faca de cap, dar le gestionez cu grija acolo unde e cazul.
Pai daca nu lasi sentimentele sa se prelinga sau sa se scurga, se acumuleaza si te pomenesti cu un suvoi emotional care iti devasteaza viata.
Ce nu inteleg eu, e cum poti lasa sentimentele sa isi faca de cap, ca doar nu le lasi sa fie singure acasa sa ai de ce te minuna cand te intorci de unde ai treaba.
Subconstientul e mult mai puternic decat constientul si nu trebuie sa faca skandenberg ca sa iti dovedeasca asta.