Despre nevoia de libertate totala!

Sunt oameni care au nevoie disperata de un loc de munca (mai ales in conditiile actualei crize de pe piata muncii) si cauta permanent.

Altii spun ca se simt sclavi pentru ca trebuie sa se duca la munca.

Ce ii face sa nu se simta liberi?

In mod analog, unii isi doresc mai mult ca orice o relatie /casatorie. Sa aiba caldura unui camin familial, o stabilitate, un echilibru interior, iubire.

Iar altii cand divorteaza sar in sus de bucurie si striga: Sunt liber !!!! In sfarsit am scapat! Parca eram intr-o puscarie. Mi s-a luat o piatra de pe inima!

De ce unii nu apreciaza si dau cu piciorul la lucrurile pe care altii si le-ar dori cu ardoare, dar nu le pot obtine?

De unde nevoia asta acuta de libertate?

E lipsa de maturitate, lispa de responsabilitate, rasfat copilaresc sau ce ?

Am vizionat astazi un documentar f. interesant : Sclavia moderna (despre servitutea moderna) si mi s-au deschis ochii asupra unor chestii pe care le intuiam.

Dar tot nu am inteles.

De ce nu apreciem ceva/cineva decat dupa ce pierdem ce am avut sau am renuntat "de bunavoie si nesiliti de nimeni"?

Mea culpa - am dat cu piciorul la slujbe sau relatii in trecut la care acum nici nu mai pot visa.

Spui asa :

"Despre nevoia de libertate totala! versus Stabilitate, Responsabilitate.."

Libertate totala ≠ libertinaj

Libertatea este o stare interioara, pe care o poate avea si un ocnas. Un om care se simte liber poate sa fie mai responsabil si sa ofere stabilitate mai mare, decat cineva care nu a atins aceasta stare interioara.

Lucrurile obtinute usor se duc la fel de usor. Libertatea despre care vorbesti este cadrul potrivit pentru atrage alte relatii pasagere, alte slujbe de ocazie, si pe care cu prima ocazie le poti parasi cu usurinta. Cred ca fiecare are parte de atat cat investeste. Daca investesti in tine, in viitor si mizezi pe responsabilitate si durabilitate in tot ce faci, sentimentul de libertate este egal cu implinirea si realizarea in viata. Daca nu, este similar cu regretele tardive cand realizezi ca atat cat ai avut tot atat ai pierdut si ca 1-1=0, in loc de 1+1=2.

DA. De aia se spune: "Da-i Doamne omului mintea de pe urma!"

Imi aduce aminte de o vorba spusa de cineva: "Cand mergi pe un drum si gasesti ceva bun in cale nu da cu piciorul, ca nu se stie daca o sa mai gasesti a doua oara."

Acel cineva era tatal meu.

Eu cred ca tine intai si intai de respectul pentru tine insuti. Pe locul doi vine respectul fata de celalalt.

Datul cu piciorul la ceva bun vine din incapacitatea proprie de a pretui valoarea unui lucru, pentru ca nu ai ce face cu el. Ai stii cat de mult valoreaza, daca ai avea un sistem de referinta. Cu alte cuvinte, am nevoie de cineva pentru ca eu la randul meu sa fiu mai valoros, mai fericit, implinit, satisfacut etc. Cum acestea din urma eu nu le am si caut in directii gresite, normal este sa dau cu piciorul la un bine pe care nu il recunosti ca atare, din prostia nestiintei.

Cel mai important este sa te cunosti pe tine la adevarata valoare, pentru ca sa incepi sa realizezi de ce ai nevoie pentru a evolua. Nu totul merita luat de bun, dar nici sa dai cu piciorul fara o alegere cat de cat calculata. Uneori pe termen lung este mai bine sa parasesti ce nu ti se potriveste, dar important este cum o faci si motivele invocate. Punand punct poti sa o iei de la capat tragand niste invataminte. Lasand lucrurile neterminate, in aer, ai toate sansele sa te rotesti intr-un carusel si sa atragi situatii similare.

Eu nu am simitit niciodata nevoia de libertate totala pentru ca tot timpul m-am simtit liber.

Poate daca m-as casatori m-as simti un pic bagat la beci dar imi trece repede.

Cand o sa te casatoresti o sa te simti ca la inchisoare. O sa le lege si o sa te tortureze, astfel incat te vei simti condamnat pe viata.

Pai nu ma casatoresc pana nu o probez.

Femeile sunt in stare sa distruga libertatea unui barbat, mai ales ca ele nu sunt obisnuite cu libertatea totala, chiar daca impartasesc acest sentiment.

Hainele se probeaza, femeia nu.

Melissa Rebeca a scris:

Libertatea este o stare interioara, pe care o poate avea si un ocnas. Un om care se simte liber poate sa fie mai responsabil si sa ofere stabilitate mai mare, decat cineva care nu a atins aceasta stare interioara.

Libertatea adevarata aduce cu sine o responsabilitate la care cel care isi indeplineste toate obligatiile sociale, familiale, profesionale nici nu viseaza.