"Ciumatii" zilelor noastre!

Roxana@ Elena a scris:

Da societatea te eticheteaza dar asta nu inseamna ca nu poti reusi in viata.

Eu de exemplu am probleme psihice de ceva vreme,am avut o depresie cateva tentative de suicid la activ si anu trecut am fost diagnosticata cu tulburare psihotica.Cam mult pt cineva de 25 de ani...anul trecut...simteam ca ma innec dar pt asta am un job acceptabil sunt chiar maneger departament ,am cerut acea adeverinta de la medicu de familie si mi-a scris apt pt munca...si la angajare i-am spus medicului de la medicina de familie ce am.A zis ca e ok nu e asta o problema.Chiar a inteles fff bine starea mea.

PLus ca am 2 prieteni cu handicap fizic si amandoi lucreaza si au si copii. DIscriminarea nu e asa mare...numai cei inculti o fac dar intr-o firma mare daca te angajezi nu se va face discriminare. Da ce e drept celor cu o tulburare psihica le este mai greu....sunt mai obositi in permanenta dar se poate.Mie una mi-a venit sa imi dau demisia poate de o mie de ori pana acum dar de fiecare data cand simteam ca nu mai pot si nu mai pot pac o internare in spital si stateam o sapta doua si apoi reveneam cu forte proaspete la munca.Da e greu pt cineva cu o problema psihica dar nu imposibil

Ai avut mare noroc! Stii de ce spun asta? Pentru ca mi se pare ciudat. Firmele mari si multinationalele fac o selectie la sange.

La interviuri ti se cer explicatii de ce ai plecat de la ultimul loc de munca, de ce ai schimbat mai multe locuri de munca (daca e cazul), de ce ai pauze intre job-uri (asta daca nu stii cum sa umplii pauzele) etc etc etc

Selectia si recrutarea sunt foarte dure.

Asa ca ai avut mare noroc! Sa tii si cu dintii de job-ul ala ca nu se stie daca gasesti in alta parte intelegere! Daca se poate ramai acolo pana la pensie!

Nu toti angajatorii - companii mari sunt asa de intelegatori.

Black velvet a scris:

Oriunde in lume, un om cu probleme de sanatate se va descurca mai greu fata de un om sanatos, nici nu are cum fi altfel. Singura diferenta consta in sprijinul acordat de stat celor cu diverse probleme.

Asta este clar.

Diferenta consta nu numai in sprijinul acordat de stat, ci si in maniera in care societatea respectiva priveste acea persoana si modul in care o integreaza in mijlocul ei.

Ei sunt educati altfel in acest sens, de aceea unele sisteme , la ei, functioneaza, spre deosebire de noi, unde nu functioneaza corespunzator absolut nimic.

Melissa Rebeca a scris:

Cunosc un caz cu un deznodamant tragic. Ea s-a casatorit cu un schizofrenic, fara sa-si dea seama ca el e bolnav. Parintii lui i-au ascuns adevarul. In noaptea nuntii a avut primul soc. A luat o bataie sora cu moartea de la acel barbat tandru si boem care promitea o cursa lunga romatica alaturi de el. Apoi au urmat luni de calvar, bazate in speta pe crizele lui de gelozie. In scurt timp, ea a fost obligata sa-si taie parul scurt, sa poarte doar haine barbatesti ( ale lui in special) de culoare maron, bleumarin sau neagra, sa mearga pe strada cu capul in pamant, sa nu salute nici un cunoscut de parte masculina etc..A aparut si un bebe pe lume si cand acesta avea doar cateva luni, tatal a baricadat geamurile si usile cand mama si copilul dormeau, si a dat drumul la gaz. Au avut noroc cu mama ei care venise in vizita si a simtit totusi mirosul de mercaptan tot sunand la usa, a chemat ajutoare si au spart usa. La putin timp dupa acest incident, el s-a sinucis. Tot cu gaz.

Deci un astfel de adevar nu trebuie ascuns. El poate salva vieti nevinovate.

stii, nu toti trebuie bagati in aceiasi oala.

poate unul sufera de frica (atacuri de panica), altul de depresie (nu poate face rau nimanui cu exceptia propriei persoane).

nu toti cu diagnostic la psihiatrie sunt nebuni, dusi cu pluta etc

chiar daca sistemul ii baga pe toti in aceiasi oala.

asta asa ca idee...da' parca mai conteaza!

Pisoiu albastru a scris:

Ai avut mare noroc! Stii de ce spun asta? Pentru ca mi se pare ciudat. Firmele mari si multinationalele fac o selectie la sange.

La interviuri ti se cer explicatii de ce ai plecat de la ultimul loc de munca, de ce ai schimbat mai multe locuri de munca (daca e cazul), de ce ai pauze intre job-uri (asta daca nu stii cum sa umplii pauzele) etc etc etc

Selectia si recrutarea sunt foarte dure.

Asa ca ai avut mare noroc! Sa tii si cu dintii de job-ul ala ca nu se stie daca gasesti in alta parte intelegere! Daca se poate ramai acolo pana la pensie!

Nu toti angajatorii - companii mari sunt asa de intelegatori.

Da selectia a fost la sange...am dat o tona de interviuri,deja am zis ca nu ma mai angajeaza aia nici intr-o suta de ani,insa dupa cativa ani de terapie stii sa jongleji cu cerintele angajatorului.Ce e drept nu lucrez in inginerie,visulmeu de o viata,ci intr-un simplu magazin de haine.H&M daca ai auzit de ei.Tin fff mult ca angajati sa fie tratati corespunzator.Sefii mei stiu ca am oproblema siniciodata nu au adus in discutie problema mea sau ca nu imi fac treaba.Da ce e drept de la stres am ajuns in spital de 2 ori intr-un an jumate dar nu a contat,au zis sa fiu eu ok si ne descurcam noi cumva.Insa e greu sa faci fata,uneori mi se pare multprea greu ca sunt cerinte peste cerinte,fac ceva ce nu imi place -norocu meu ca o fac bine chiar daca nu imi place ma implic sutat la suta in ceea ce fac-ceva ce nu ma defineste.

Dar nu am de gand sa trag de locu asta de munca pana nu mai pot ptca nu imi place ,trag sicu dintii sa imi gasesc ceva ce imi doresc eu,asta e doar un job si nimic mai mult ptmine.

Nu e vb de noroc,trebuie doar sa stii cum sa ii duci cu zaharelul la interviu si gata,eu una am mintit acolo si am inflorit de ma durea gura nu altceva.Ca eram pusa in tot felul de ipostaze la interviuri.Ipostaze cu care ma intalnesc acu si in mod sigur nu le tratez cum ar fi ideeal ci cum am eu toane sau cum au colegii nostri toane.

SIncer un job nu e greu de obtinut...e mai greu sa ti-l mentii.