Redondo a scris:
pur si simplu, te vezi incapabil.
Nu esti suficient de bun pentru cine???
Pentru o femeie?
Resemneaza-te! Niciodata nu vei fi destul de bun pentru o femeie. Asta mi-a zis-o un prieten, director de Metro, merge cu avionul sa ia masa cu Tiriac, frumos ca Delon, inalt, ochi albastri, inteligent... si tipul a zis: "orice as face, niciodata nu voi fi destul de bun pentru o femeie".
Uite, de exemplu, pentru Melissa, care este chintesenta femeii desavarsite in ochii lui ABC, nu vei fi niciodata destul de bun, chiar daca i-ai pune la picioare inima ta sensibila si inflacarata, o va lua si o va baga in frigare si o va condimenta cu Bloody Mary, pentru ca nu ii poti oferi un cocktail infinit. Si atunci? Trebuie sa te spanzuri? Trebuie sa te chinuiesti ca nu vei fi destul de bun pentru o femeie, oricat ti-ai da osteneala? Nein! Treci peste mofturile femeii si mergi mai departe!
Nu esti destul de bun pentru parinti?
Daca au un stil depreciativ, nu un stil apreciativ, atunci e greu sa le schimbi la varsta asta conceptiile. Ei te percep printr-o grila deformata. Ei vor sa te vada director de Metro (neintelegand ca nici ei nu sunt fericiti, vezi mai sus). Ei nu te lasa sa fii fericit facand ce vrei. Aici e un conflict de interpretari, care poate fi gestionat printr-o comunicare mai buna.
Nu esti destul de bun pentru tine insuti?
Aici trebuie sa deosebesti intre doua autoevaluari:
-autoevaluarea in care te critici aspru pt ca parintii te-au devalorizat cand erai mic in fata altor copii, te-au criticat, nu te-au incurajat, nu ti-au dezvoltat talentele cu grija
-autoevaluarea omului care stie ca are potential si inca nu l-a realizat, in acest sens se indemnau creatorii sa faca mai mult (scriitorii, inventatorii, exploratorii, etc).
Aici nu e de facut altceva decat sa vezi clar la ce nivel esti, la ce nivel trebuia sa fii la varsta asta, ce trebuie sa faci ca sa recuperezi intarzierea, si sa te pui pe treaba, 99% transpiratie, cum zicea Edison!