Eu in general, pe messenger sunt un barbat dorit de catre femei. Sunt amuzant, plin de viata, cu darul povestirii. De-a lungul timpului, mai multe femei si-au declarat dragostea fata de mine, iubindu-ma in general mai mult decat iubisera pe oricine altcineva pana atunci. Problema se iveste cand vine timpul sa ne intalnim in realitate. Dupa luni de zile de pasiune intensa pe messenger, perioada in care capat statutul de logodnic si viitor cap de familie, prima intalnire imi reduce statutul la amic special, urmand ca in cateva zile sa devin doar un necunoscut. In realitate sunt un tip plictisitor care intre "buna" si "pa pa" e in stare sa scoata doar onomatopee. Ce pot face sa fiu si in realitate asa cum sunt pe messenger ? Chestia e ca in realitate parca mi se blocheaza creierul. Toata inspiratia debordanta de care dau dovada in conversatiile din mediul virtual, dispare subit. Nu imi vine nicio idee despre care sa vorbesc, nu mai imi vine nimic amuzant de zis. Tot ce mai pot face e sa o aprob pe fata in ceea ce povesteste ea.
Am vreo sansa de vindecare ?

