Melissa Rebeca a scris:Lasa ca sunt si barbati cacaciosi care se tem de hartuitoare. Nici nu ma mir, pentru ca o femeie respinsa face urat si poate deveni mai periculoasa decat un barbat respins. N-ai vazut "accidentul de munca" al unui taximetrist din Tulcea, care a fost sechestrat si violat de o clienta ? Cica l-a hartuit o perioada, pana a trecut la fapte.
Hartuirea e periculoasa din orice parte privesti la ea, iar deznodamantul e tragic deseori. Nu neaparat pentru victima.
Eu privesc lucrurile prin prisma mea, tot asa dau si sfaturi, sau pareri, sau, uneori, doar ofer suport moral (de exemplu ce fac pe topicul asta, ca stiu prea bine ca n-o sa ma asculte pe mine Clementina). Cazurile izolate sunt exceptii. Devreme ce eu nu ma tem, nu inteleg teama altora, la fel cum un om care nu cunoaste angoasa initiatoarei topicului pe propria piele, cu greu va empatiza in mod util sau constructiv cu ea. Deznodamantul unei hartuiri, atat timp cat vine din partea unei persoane care are doar tulburari, nu intra in sfera patologicului, este incetarea de lasine a hartuirii, la fel cum un copil dupa o vreme lasa jucaria lui stricata sau inceteaza sa planga dupa jucaria pierduta. Atunci cand un om are o problema de genul, il vad ca pe un copil care a pierdut ceva. Adultul psihologic este o masinarie, nu are probleme, parintele psihologic, la noi in tara, de obicei e un tiran care acuza acel copil, care copil cu atat mai tare va plange, tradus in realitate, omul in capul caruia se intampla lucrurile astea cu atat mai mult se va ambitiona in a obtine ce vrea, pana intervine nepasarea, sau oboseala - unii copii inceteaza sa planga pentru ca obosesc, dar pana atunci vor plange in continuu daca nu primesc ce vor, sau nu apare o jucarie mai interesanta.
Lucrurile in realitatea celui suferind nu merg asa.
