Intreaba-ma orice nu ai putut sa intrebi pe altcineva

Amarena a scris:

De ce ai tendinta sa faci o paralela intre tine si Isus?

Nu fac paralele intre mine si Iisus, ti se pare. Ma raportez insa la Iisus, pentru este o personalitate complexa si fascinanta. Am citit Vechiul si Noul Testament in intregime la 9 ani, si m-a plictisit cam totul, in afara de personalitatea lui Iisus, care m-a incantat.

Iisus ca model de perfectiune spirituala spre care e bine sa tindem, intr-un fel de actualizare de sine in sens rogersian, este un concept raspandit in crestinism. Crestinii sunt cei ce-l urmeaza lui Iisus.

Imi place Iisus ca model de om, ma induioseaza si ma inspira.

In acest sens ma raportez des la el, iar voua va pare ca fac o paralela intre mine si Iisus, ceea ce este gresit, pentru ca nu poate exista o astfel de paralela. Exista insa in gandirea mea omul Iisus ca exemplu interesant de urmat, la care meditez adesea. In crestinism, cartea medievala "Urmarea lui Hristos" de Thomas de Kempis a fost foarte importanta in fasonarea mentalitatilor apusene.

Imi place formarea de caracter, lupta indarjita pentru a ajunge un caracter puternic, in ciuda dificultatilor externe si a defectelor.

Crestinismul este o cale buna pentru asta, inspirationala, alaturi de altele: zen, buddhism, sufism, taoism, cabala, religia Baha`i, Gaia, etc.

Meditez la Iisus cam cum medita personajul principal din "Viseaza androizii oi electrice?" de Ph.K.Dick, in pseudoreligia lui dolorista si sacrificiala.

Allexandrra a scris:

Afli de ce esti furios. Esti furios fiindca te-a admonestat seful la serviciu, nu te duci acasa sa iti bati nevasta, ci hotarasti sa te rafuiesti cu seful sau, daca nu ai curaj, te bati cu niste saci de box, spargi lemne, alergi cativa km. Esti furios fiindca ai ratat o ocazie extraordinara, nu te apuci sa pui bete in roate colegului, ci faci tot posibilul sa prinzi alta ocazie.

Se poate lupta si constructiv. Numai ca e mai greu.

Da, aici sunt de acord cu tine in totalitate. O nuanta, totusi: "lupta constructiva" e cea la care te referi mai sus "te bati cu niste saci de box, spargi lemne, alergi cativa km", sau e vorba de alte metode? Daca da, atunci spune care, te rog.

Nemo! a scris:

In acest sens ma raportez des la el, iar voua va pare

Iti dau voie sa ma tutuiesti.

( vorbeam doar in numele meu, nu m-a pus nimeni purtator de cuvant. De ce ai simtit nevoia sa faci referire la mai multe persoane? )

Amarena a scris:

De ce ai simtit nevoia sa faci referire la mai multe persoane?

Desele mele referiri la Iisus par suspecte in ochii catorva.

E ca si cum daca te referi des la Einstein, pentru ca ai nevoie de exemplificari din viata sa ca sa iti argumentezi ideile (ex disputa sa cu Bohr), unii cred ca faci paralela intre tine si Einstein, si trag concluzia ca te crezi geniu.

:)

Nemo! a scris:

O nuanta, totusi: "lupta constructiva" e cea la care te referi mai sus "te bati cu niste saci de box, spargi lemne, alergi cativa km", sau e vorba de alte metode? Daca da, atunci spune care, te rog.

Nu, aia e ca sa scapi de substantele care iti inunda corpul in situatii de stres maxim. Aveam in vedere metode ceva mai rafinate. Desi daca vorbim despre o persoana foarte violenta, boxul mi se pare foarte indicat. S-ar putea sa existe si competitii de amatori, indiferent de varsta. Stiu ca la tenis exista.

Un singur exemplu de metoda mai rafinata dau. Daca la serviciu exista situatii frustrante, nesatisfacatoare, iti poti canaliza energia spre eliminarea elementelor care genereaza frustrare, insatisfactie. Suna cam fals din partea cuiva care a ales sa nu se puna cu sistemul. Dar cand ma uit la cei care au ramas in sistem si indura zi de zi aceleasi mizerii, nu imi dau seama ce alta solutie as putea propune.

Cum iti imaginezi ca va fi pe patul de moarte ?

Abc2009ro a scris:

Cum iti imaginezi ca va fi pe patul de moarte ?

Cateva rude apropiate, care sa ma inconjoare cu aceeasi dragoste pe care le-o ofer si eu. Sa discutam deschis, sa radem, sa ne luam peste picior prieteneste, sa improvizam glume sau sa spunem bancuri vechi, la care sa radem ca in filmele cu prosti.

Eu vreau sa mor in somn.

Allexandrra a scris:

iti poti canaliza energia spre eliminarea elementelor care genereaza frustrare

Pentru asta e nevoie de o anumita capacitate de mobilizare a fortelor psihice: abstractizare, vointa, proactivitate.

Multe metode de acest gen ar fi pentru atingerea obiectivului.

Am impresia ca Parintele Critic este de fapt limitat, nu reuseste sa treaca de spectrul sarac a catorva optiuni, pentru ca nu are o capacitate mare de abstractizare si atunci alege calea mai facila de a schematiza totul: pe sine, pe celalalt, situatia, interactiunea. Atragand atentia asupra celuilalt, el distrage atentia publica de la sine, si astfel isi camufleaza abil limitarea.

Si atata distrage atentia altora de la sine, ca ajunge sa isi distraga si atentia sa de la sine. Mecanismul devine repetitiv, un cerc vicios. Dar Parintele Critic iubeste cu pasiune repetivitatea, confortul de gandire schematica, caile batatorite, gandirea ritualizata, a creierului reptilian.

Si cand totul va deveni neclar, ce vei face ? Vei intra in panica sau vei fi curios pana in ultimul moment sa vezi cum este ?

Lucast a scris:

Eu vreau sa mor in somn.

Si cine sa te tina de mana in acel somn?

Abc2009ro a scris:

Si cand totul va deveni neclar, ce vei face ? Vei intra in panica sau vei fi curios pana in ultimul moment sa vezi cum este ?

In niciun caz nu voi intra in panica, pentru ca eu cunosc bine panica, am trecut dincolo de ea, ca in citatul acela din "Dune".

De ce mi-ar fi teama cand voi muri? De necunoscut? Daca esti preparat psihic si emotional pentru schimbarea de nivel, atunci necunoscutul nu te poate impresiona chiar atat de tare, incat sa te zguduie rau de tot.

E posibil ca sa fie insa strivit de experienta cel care nu s-a pregatit mental pentru ea. Ori are mustrari de constiinta. Ori este pe calea negativului, care intr-adevar musteste de frica, desi din afara pare tare neinfricata.

Daca mor de tot, vine binemeritata odihna dupa o calatorie epuizanta, riscanta, aventuroasa, in care am trait totul pana la capat, si odihna asta are farmecul ei.

Daca exista viata dupa moarte, atunci ma asteapta noi aventuri. Mai rau ca aici nu are cum fi, caci deja am trait tot ce putea fi mai rau, stiu cum e, stiu cum e sa te simti captiv in infern.

Daca vor fi noi aventuri, atunci abia astept sa le traiesc.

Imi doresc sa mor lucid, ca sa raman curios si analizant pana la capat, sa pot trai ultima experienta ca un savant care are in sfarsit acces la o experienta care pana atunci ii ramasese intangibila.