Rose`s a scris:
Trebuie sa fie ingrozitor de obositor. Ma intreb cum reusesc :think:
Da, si eu m-am intrebat asta. Am ajuns la concluzia ca au totusi multa energie interioara, dar ea e una orientata gresit, si in loc sa arate structurat si expansiv, arata ca un ghem incalcit, ca o serparie.
Aceasta energie vitala directionata bine, atat in launtru, pentru rezolvarea ranilor/stresului/faliilor, cat si in exterior (relatii tot mai bune cu familia, cunoscutii si necunoscuti, prin respect si invatare reciproca) ar face minuni pentru societatea romaneasca. Am vedea ca se misca in tara asta ceva spre bine...
Kahila a scris:
Pai...voiam si eu o data mai exacta... :roll: dar nu crezi ca eugenie este acum?
Nici Obama nu stie o data exacta, pentru ca ea nu exista inca. Exista un timeline de care se intinde sau se trage in functie de derularea evenimentelor mondiale.
Cand zici eugenie te referi la ameliorarea rasei umane ori la depopulare? Pentru ca multi le confunda.
Rose`s a scris:
De aceea am intrebat, ca sa mi-l arati. :)
Nu ti-l pot arata decat daca ne intalnim.
:)
S.R. a scris:
Atunci de ce uneori enervezi userii prin analize ? Nu te mai intreb ce nevoie interioara ai sa faci asta, ci de ce nu-ti pasa ca-i enervezi.
Ii enervez doar pe cei ce au rezistente (in sens psihanalitic). Ei se simt enervati pentru ca enervarea e in ei. S-ar enerva si daca ar exista un alt pretext exterior pentru enervare. De exemplu, daca le-ar lua cineva fatza in trafic.
Ei se simt enervati pentru ca au ceva de aparat: isi apara frica, separarea, egoul, parerea buna despre sine prea mare, iluziile, nesiguranta, comoditatea, secretele rusinoase, fragilitatea narcisica, vulnerabilitea, frica de comunicare sincera, fara masti, teama de a se vedea asa cum sunt, cu probleme.
In multe cazuri, cei care se enerveaza au fost foarte criticati in copilarie de catre parinti cu Parinte Critic supradezvoltat. Astfel au fost raniti. Devin foarte sensibili la orice le spui in prezent, din cauza ca au fost hipersensibilizati cand erau mici de catre parinti imaturi, care i-au frecat la cap cu nimicuri. Asa ca in prezent, chiar daca le spui lucruri bune, ei tind sa le distorsioneze si sa le percepa drept agresiune si imixtiune. Au o crusta asezata pe rana, dar rana e nevindecata. Cand le spui ceva, crusta apasa rana, si rana doare. In loc sa constientizeze ca e o rana din copilarie si sa treaca la vindearea ei pentru totdeauna, ei dau vina pe cel care a apasat pe crusta. Dar nu inteleg ca acela poate fi bine intentionat, fratern, deschis, ca un medic care incearca sa vindece o rana, insa bolnavul se trage si tipa ca il doare, si da vina pe medic. Nu ai vazut asa ceva la Urgenta? Eu am vazut.
Am avut relatii de lunga durata, pentru ca ma atasez si sunt om de cursa lunga. Uneori aceste relatii cresc si descresc, se incalzesc si se racesc, ca si o planta care are un ciclu de viata. Citeam intr-o carte despre relatii, recent, ca orice relatie pe lumea asta e temporara, ca nu exista niciuna eterna. Cand ea se termina, trebuie sa ai intelepciunea sa dai drumul partenerului, multumindu-i pentru tot ce te-a invatat, si sa ii fii recunoscator ca ti-a oferit caldura sa umana, timpul, corpul si anii sai, calitatile si defectele din care ai tras lectii de viata. A accepta ca o relatie se supune unor legi de crestere si descrestere e o mare putere de a ingadui, de a vedea in perspectiva, de a creste spiritual.
E posibil ca diferentele intre cei doi sa devina prea marcante, si sa duca la o indepartare afectiva. E posibil si ca partenerii sa fi invatat tot ce au avut de invatat unul de la altul, si sa decida ca e vorba sa mearga mai departe fiecare catre alt partener, alte experiente din care sa invete si sa evolueze, alte intamplari, mai savuroase prin noutatea lor decat previzibilul si confortul din relatia incheiata.
E posibil si ca partenerii sa decida insa ca acest confort obtinut cu greu in ani de cunoastere treptata, de experimentare, de sprijn in greutati si de impartasire a momentelor pretioase e foarte important, si nu merita sa il piarda pentru experiente noi cu alti parteneri. Ei decid ca noul si experimentarea in alte relatii nu ar aduce plusul de iubire si sprijin si intelegere pe care il au deja in relatia prezenta. Atunci raman impreuna pe viata, caci sunt ca o echipa de caiac care s-a rodat, si vaslitul le merge atat de bine incat e pacat sa il piarda ca sa o ia inutil de la inceput in alte echipe. Astfel de relatii dureaza pe viata. Insa si ele sunt tot temporare, pentru ca prin moarte vine o anume despartire...