Rodica` a scris:
Uite ca am gasit si eu ceva sa te intreb si care nu am intrebat pe nimeni.
Am astfel de momente la munca. Uneori reusesc sa trec peste. Mai intra unul, altul, mai o problema.... dar cand ramanem doar noi e jale. O atmosfera de cavou de-ti vine sa sari pe pereti. Iar situatia e de asa natura. Nu poti cere unuia pe care-l doboara problemele si grijile sa fie o hlizita asa ca mine. Chiar nu. Si inteleg asta si suport. Dar uneori mi se pare atat de apasator incat ma striveste. La propriu.
Plus ca eu nu as reactiona violent sub nici un chip. Cu colega ne cunoastem de 25 de ani si suntem colege de vo 15. Eu o apreciez imens si pentru nimic nu as spune ceva sa o supere si mai mult.
N am nici o solutie pentru felul cum se poarta si pentru atmosfera pe care o avem in birou.
Uite, cunosc si eu astfel de persoane.
Din punctul meu de vedere, verificat in practica, solutia nu este sa te acomodezi tu la ele.
Degeaba iti cobori si tu energia, ca sa nu le "deranjezi".
In primul rand, ca nu le ajuti de fapt, nici nu le faci mai fericite, nici mai multumite.
In al doilea rand, si tu pierzi, pentru ca nu poti trai ziua deplin, la nivelul tau ridicat de energie pozitiva, care nu e cel de "hlizita" (sper ca e o autoironie inofensiva doar, nu o autocritica aspra, din cauza ca ai fi internalizat Parintele Critic al altora).
In al treilea rand, relatia ta cu ele este si ramane profund viciata, si nu exista nicio deschidere spre mai bine in viitor, tot asa merge.
Solutia este sa imprastii tu surasuri si glume si bancuri si priviri calduroase, cuprinzatoare, pentru ca acestea sunt vindecatoare la nivel inconstient, ele calmeaza sufletele nefericite si angoasate ca niste pansamente gastrice aplicate unei aciditati crescute si dureroase.
Aciditatea lor trebuie neutralizata cu bazicitatea ta.
Facand astfel, tu iti cresti zilnic capacitatea de a resimti euforie, prin reconfigurarea cailor sinaptice corespondente (astfel vei fi capabila si acasa, cu partenerul, copiii, vecinii, rudele).
Astfel pe termen lung e imposibil sa nu se simta si o elevare a nivelului acestor persoane.
Chiar si cele mai toxice si mai rautacioase pot fi atinse de faptul ca tu oferi permanent strokes pozitivi.
E la ele si un fel de test: "ia sa vedem, cine se crede Rodica asta, o putem destabiliza raspunzand cu incruntare la hlizeala ei? daca ea isi coboara nivelul imediat, atunci inseamna ca nu e buna calea ei pozitiva, avea dreptate parintele meu toxic, haha"
Daca ei te vad ca tu reusesti sa imparti stimuli luminosi si dupa ce esti atacata voit sau inconstient, ei decid ca este buna calea ta, si ar merita incercata.
Astfel repari relatia cu ei la nivel foarte profund.
Calea prin care tu iti ascunzi euforia ca sa nu le "amplifici lor nefericirea", desi pare o purtare de grija fata de ei, de fapt este o cale gresita, pentru ca astfel nu ii ajuti, ci le perpetuezi eroarea in care se afla.
Fii luminoasa ca in melodiile astea, zilnic, si vei vedea rezultatele in scurt timp:
http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/happy-dreamer
http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/laid-back-sunshine-reggae-27
http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/beautiful-day-bazai-republic-vs-trentemuller-vocal
Miercuri_ a scris:
In sfarsit ma apreciezi si tu pentru ceva. Sa stii ca inseamna mult pentru mine, maestre. Scuza-ma ca imi mai permit inca o intrebare: ce cunostinte ai tu despre faptele mele de folosesti niste cuvinte atat de prost mesterite si argumentate?
Uite, acum pot sa iti fac profilul psihologic pe care mi l-ai cerut pe acest topic mai demult.
Marea ta problema este faptul ca esti ranit interior, si ai construit o armura eronata ca sa iti aperi eu-l profund ranit. Nu ai fi putut supravietui altfel in aceasta lume-jungla, e drept. Astfel ai ajuns pana aici, insa acum aceasta atitudine osificata iti aduce noi si noi probleme de relationare, si daca nu te vei opri, vei avea si mai multe probleme in viitor.
Sa luam primul nostru contact pe acest forum: intr-un moment in care eu eram atacat marsav de tot felul de ciudati, ai venit si tu agitand emoticonul cu sabia, jurand ca vrei duel cu mine. Pentru ce? Ca doar nu iti zisesem nimic, si nici tu mie.
Asta arata ca esti setat pe conflict, asa te valorizezi. Crezi ca vei castiga putere interioara daca invingi in lupta cu un adversar valoros. Ai vazut ca stiu multe, si ce ai crezut? "O sa-l inving, eu sunt cel care o sa-l doboare, acolo unde nimeni inaintea mea nu a reusit".
E exact atitudinea unui cavaler de turnir medieval, care se lupta (habar nu are cu cine, caci oamenii sunt ascunsi de viziere!), doar ca sa castige laurii publici si batistele domnitelor. Esti setat pe infruntare, nu intelegerea celuilalt. Pe adversitate, nu pe aprofundarea lumii in care traiesti.
Astfel nu vei ajunge nicaieri.
La baza acestei atitudini gresite se afla Tatal tau, cu care te bati de fapt, inconstient, desi tu crezi ca te lupti cu cine stie cine pe net sau in viata reala. Ei nu sunt decat niste cearsafuri pe care tu proiectezi filmul bataliei tale cu Tatal internalizat, ca un videoproiector ce ruleaza fara sa inteleaga ce face.
Ai pierdut batalia cu Tatal tau, cand erai mic, pentru ca erai fara putere atunci si nu puteai infrunta ditamai uriasul.
Dar nici acum nu esti tare puternic, caci ti-e frica de el. Asa ca iti alegi adversari pe care crezi ca ii poti dobori, dar esti tot la nivelul iluziei, ca un Don Quijote naiv si ce infrunta adversari ce nu ii sunt de fapt adversari, intr-o lupta inutila, ce consuma resurse aiurea. Atat pe ale tale, cat si pe ale adversarului luat la tinta de tine, care habar nu are ce ai tu cu el, cum de s-a trezit el adversarul cuiva cu care nu are nicio treaba.
Iti mai amintesti atunci cand ai venit fluturand sabia emoticonului a razboi, ca ti-am raspuns frumos, intrebandu-te: "Cum ti-e ziua, Gheorghita? A mea e superba, am facut asta si asta azi, etc".
Nu ai fost in stare sa comunici la acel nivel, omeneste. Ai fugit. Dovada ca in familia ta ai avut parte de o comunicare viciata.
Esti ranit, suferi in adancul tau, esti plin de frica si compensezi prin iluzorii castiguri de putere launtrica in lupte stupide.
Numai acolo iti merge unde dai de orgoliu.
Esti pe un drum gresit, pe o fundatura. E posibil sa ai si prieteni, dar si pe acestia ii vezi ca aliati, nu ca pe oameni intelesi profund. Ei sunt aliatii tai in razboiul tau etern cu lumea.
Dar nu iti cunosti aliatii. Nu stii cati vor ramane cu adevarat cu tine daca maine vei paraliza. Si cati vor uita de tine ca de o conserva goala.
Ai nevoie de o reconstructie personala, dar acest proces este lung, dificil, si consumator de resurse. Diferenta e ca acest consum de resurse macar construieste ceva pe termen lung. Refacerea ta seamana cu delicata operatie prin care un chip distrus de un accident este reconfigurat, apoi e nevoie de recuperare, de obisnuire cu noul chip la suras, privire calma, etc.
Poti sa faci asa ceva? Esti destul de puternic pentru asta?
Esti destul de curajos?
Esti destul de inteligent?
Fondul tau este bun, ai putea avea relatii constructive si reciproc iluminante, dar nu acum.
In starea in care esti acum, o relatie cu o femeie va scoate la iveala toate ranile tale, toate fricile tale, toate problemele tale nerezolvate.
Nu poti merge o viata pe calea fricii/separarii/conflictului/aversiunii, pentru ca undeva te vei infunda intr-o mlastina si vei crapa singur si plin de amaraciune.
Asa cum nu ai stiut sa ma respecti, asa nu vei sti sa respecti pe absolut nimeni in ultima instanta. Nici o femeie ca Emme, nici un prieten ca mine, nici un prieten din real life.
Pentru ca tu nu ai fost respectat cu adevarat, si tu nu iti respecti cu adevarat Tatal. Si astfel ca nu stii sa oferi respect, grija, intelegere, si nici nu stii sa o primesti.
Desi m-am purtat frumos cu tine, ai revenit dupa ani de zile, pe acest topic, setat tot pe atacuri la persoana, pe dezgroparea mortilor, pe bucuria rautacioasa de a ma umili in public, pe conflicte reactivate, etc, si nu ai inteles ca eu nu am nimic cu tine si trebuie sa ma respecti ca pe o fiinta umana cu problemele si fericirile si nefericirile ei.
Pe mine acestea nu ma ating, insa tu nu vei ajunge nicaieri asa.
Tu nu intelegi ca nu este posibil ca sa te comporti urat cu unii si sa te comporti frumos cu altii.
Daca tu vei fi setat pe frica si atac, este o iluzie sa crezi ca poti avea o relatie de dragoste autentica. Pana la urma, pattern-urile eronate de atac se vor face simtite si cu femeia ta si cu copiii tai si cu prietenii tai.
Daca te vei schimba si vei invata sa oferi respect tuturor, chiar daca in aparenta ei nu iti merita respectul; daca nu vei mai fi setat pe frica ci pe siguranta de sine cu care esti capabil sa accepti ca si celalalt exista, cu fondul lui de probleme; daca nu vei fi setat pe puterea interioara falsa, ci pe puterea autentica a barbatului matur ce intelege si ofera si construieste, atunci vei iradia acestea tuturor, fara deosebire.
Atunci nu vei mai avea dusmani si aliati, ci vei avea relatii cu fiinte umane ca tine.
Nu stiu daca vei reusi asta. Ai tot ce iti trebuie, inteligenta, sensibilitate, dorinta de relatii autentice. Insa simt la tine si o rigiditate, o comoditate mentala. Dupa 2 ani de zile, ai venit cu exact aceleasi fleacuri cu care ne-am si despartit pe forum. Dovada ca nu ai evoluat deloc in 2 ani. Ceea ce e ingrijoratot pentru prognoza ta.
Ai venit cu aceleasi acuzatii, de parca ar fi fost o discutie intrerupta cu o zi in urma, cand de fapt ea era moarta de 2 ani. Ceea ce arata ca ai o fire ranchiunoasa, care uita greu jignirea, foarte suspicioasa si deformanta in relationare, cu multe interpretari subiective eronate si bias-ate, o fire care tine minte raul peste ani, si nu e capabila sa uite, adica o fire obsesiv-compulsiva.
Concluzia mea este ca poti sa te schimbi, dar ca sa si reusesti ai nevoie de decizie ferma si de perseverenta zilnica.
Daca nu, vei ajunge doar inca un ratat trist, care isi ascunde dezamagirile sub masca sabiei fluturate, insa este singur si profund nefericit.
Esti capabil sa te impaci cu Tatal tau, sa reconstruiesti relatia cu el, chiar daca el nu merita sau e rigid, sau te-a ranit si nu si-a cerut iertare?
"In ciuda dificultatilor", acesta ar trebui sa fie sloganul dupa care ar trebui sa te conduci.
