Cand inviti o persoana de sex opus "la o cafea/suc/plimbare" trebuie sa fie clar ca nu o inviti pe principiul "hai sa pierdem timpul impreuna" ci pe principiul "fata, pari sa fii pe gustul meu, hai sa te cunosc mai bine, sa ma cunosti mai bine, poate o punem de-o relatie misto".
In momentul 0, eu, ca mascul alpha ma duc si: scot bani de la bancomat sa am si sa-mi ramana, ma dau cu parfum scump(sau de care-mi permit), am grija sa fiu imbracat cat mai bine... adica MA PREGATESC, Abia apoi ies la plimbareala cu fata ajungand la un local pe care il cunosc si pe care mi-l permit. La sfarsit nu se pune problema cine plateste. Eu platesc, pentru ca a fost in primul rand placerea mea. Daca a fost si placerea ei, voi vedea cand voi invita fata a doua oara. A doua oara, atunci cand tot eu platesc. Voi inceta sa platesc eu atunci cand vom fi ajuns sa ne cunoastem bine si avem o relatie relativ stabila. In acel moment va incepe si ea sa contribuie la achitarea consumatiei, dar per total eu voi plati vizibil mai mult. Nu pentru ca sunt sponsor, ci pentru ca o femeie are alte cheltuieli. Pe mine frizerul ma costa 15 lei, pe ea coaforul 150, eu pot sa-mi iau o pereche de adidasi de la reduceri, ea cu siguranta va cheltui mai mult pe pantofiori. Vreau o femeie ingrijita langa mine, asta inseamna ca si pe mine "ma costa". Sunt constient si accept acest lucru. Nu ma consider sponsor daca platesc consumatia, m-as considera sponsor daca femeia de langa n-ar avea niciun venit si daca hainele, machiajele, coafura si locuinta ar fi platite de mine. Faptul ca platesc consumatia... e placerea mea si ma face sa ma simt bine pe mine.
Datele problemei se schimba total cand relatia devine stabila -> ne mutam impreuna. E alta mancare de peste aici, nu detaliez.