Abc2009ro a scris:
De ce nu se face integrare sociala in cadrul scolii ? Eu in timpul liceului stateam izolat in banca mea si nu bagam pe nimeni in seama si nu ma baga nimeni in seama. (fireste, cu exceptiile de rigoare) Ma gandesc ca in 4 ani, un astfel de elev ajunge sa fie observat de macar un profesor, cel mai probabil de diriginte. De ce nu se face ceva pentru a il integra social pe respectivul elev ?
Îţi imaginezi că profesorii sunt nişte supraoameni, care pot face chiar orice? Adică ţii un discurs motivaţional la un liceu de cartier şi toţi încep să plângă pe umărul vecinilor, apoi se apucă să facă curăţenie pe holuri şi să pună floricele în curte?
Bine, unul dintre rolurile şcolii, este şi acesta, de integrare socială a copiilor, de aceea învăţătura de acasă, prin intermediul internetului nu va avea viitor. Acest rol este considerat însă doar implicit în activitâţile curente. Lucrul în echipă este cronofag şi oricum nu se poate face decât în câteva ore pe semestru. Socializarea se face mai ales în pauze, balurile bobocilor, excursii, alte activităţi extracurriculare.
Pe de altă parte, nu poţi să-i impui unui elev să fie prieten cu alţii, dacă nu o doreşte, asta trebuie să pornească de la el. Există elevi introvertiţi, care pot reacţiona negativ atunci când trebuie să participe la anumite activităţi.
În plus, la liceu este cam târziu să începi această transformare. În grădiniţă, în clasele primare se leagă mult mai uşor prietenii. Dacă nu ai putut atunci să-ţi faci prieteni, mai târziu e mult mai greu.
Pe mine mă îngrijorează mult mai multe elevii care îşi schimbă stările emoţionale, decât cei care sunt retraşi. Ceea ce fac eu este să dau încredere celor din al doilea grup, atât atunci când discut individual cu ei, cât şi atunci când sunt în faţa clasei. Sunt şi discuţiile cu părinţii. Copiii spun mai greu dacă au probleme în familie, dar părinţii recunosc asta deschis. Sunt şi discuţiile cu psihologul şcolii despre elevii care mi se pare că au ceva pe suflet. Crede-mă că nici acesta, deşi este mult mai bine pregătit profesional, nu are decât rareori soluţii.
Abc2009ro a scris:
Este foarte interesant modul în care se face socializarea în şcolile japoneze. Acolo integrarea se face mult mai bine dar numai în scopul colaborării. Fiecare îşi cunoaşte rolul în grup, şi ştie că succesul depinde de omogenitatea grupului. Este un cu totul alt mod de gândire.
Pe de altă parte, în România, activităţile de grup sunt mult mai greu de organizat, mereu vor fi profitori, şefi, leneşi şi poate, câte o furnicuţă, care face munca tuturor.
adica in scoala generala unde inca esti copil si te joci si te culci cu ursuletul dupa ce l-ai premenit!!!