Traiesc intr-o lume fara culoare
Stau pe propriile picioare
Inima ma doare cu fiecare suflare
Astept un semn, oarecare
Privesc pasarile calatoare cum se risipesc in zare
Care va fi oare
Elementul care-o sa ma doboare ?
Fara scapare
Ma uit cu mirare la aceste vrajitoare
Care nu mai spera la culoare
Si ma doare atat de tare
Sa vad ca nu mai este un strop de licoare salvatoare
In paharul meu cel mare
Asa ca-i adresez o intrebare domnisoarei servitoare:
-Mai aveti un pic de culoare ?

