@initiator, odata ce ai inceput sa gandesti asa(adica filosofic) cu greu mai poti da inapoi. poate doar daca incerci sa devii altceva, ce nu esti tu, de fapt sa devii ce sunt altii. si astea sunt si sfaturile (iluzorii si poate chiar ridicole) de mai sus: sa devii ce sunt altii adica preocupat de aspectele materiale ale existentei, sa traiesti placerile vietii, conformismul, rutina, aspectul mecanic al vietii(pentru ca astea te ajuta sa supravietuiesti si nici nu-ti pui prea multe intrebari).
tu ai inceput sa iti pui intrebari existentiale si sa constientizezi inutilul si absurdul vietii(astfel apare ideea sinuciderii ca si la Cioran). in momentul in care aceste intrebari sunt constientizate se produce o ruptura interna de modul pragmatic de a trai viata - care te marcheaza definitiv si cu greu mai poti reveni. tocmai d-asta iti va fi greu sa-ti gasesti un loc de munca, prieteni, iubita.. toate astea sunt fara sens. poate fortat de cei din jur iti vei gasi pana la urma si pe moment vor capata un sens/rost dar la primele probleme/esecuri iar vor aparea vechile ganduri/intrebari.
in interiorul tau se dau mai multe conflicte: conflictul dintre rational si irational, dintre subiectiv si obiectiv, logic si ilogic, inteligibil si neinteligibil, viata cu sens si fara sens.
chiar ai nevoie de prieteni ? raspunsul e nu. oricum nu-i vei gasi si mai ales unii care sa gandeasca ca tine. singurii prieteni pe care-i vei gasi vor fi doar cei care au nevoie de tine pentru a le satisface anumite nevoi(sa obtina ceva de la tine). de ce ? pentru ca prietenia e creata si orientata catre obtinerea de satisfactii. cei care au prieteni si au nevoie de cat mai multi prieteni sunt indivizi pragmatici. in momentul cand iesi din pragmatism nu vei mai putea avea prieteni si ei vor vedea asta la tine si te vor indeparta.
corpul te forteaza sa ai prieteni pentru ca asa suntem construiti, trebuie satisfacute anumite nevoi sentimentale. si astfel apare un conflict.
tu ai nevoie sa te intelegi pe tine.