Început de Victor Apostu, Joi 9 mar 2006 · 25 răspunsuri · 12.055 vizualizări
kosfunny a scris:Cred ca lipseste varianta:Plec dar dupa ce fac tot posibilul sa o (il) iau cu mine!
Pai asta intra la " as pleca in clipa asta"...se intelege ca omul nu-si ia sacu' si-o zbugheste pur si simplu....ma refer la tot protocolul in ansamblul lui, cu sperante, pupaturi, vise, etc. Apoi, urmeaza acel element coroziv care se compune din DISTANTA, OPORTUNITATI si UZURA. Totul, contra cronometru...
Editat Joi 9 mar 2006 17:34
Victor Apostu a scris:ai dreptate, dar majoritatea cazurilor care le cunosc ( cred ca nu este vorba de o situatie strict particulara) au mers in sistem compensat chiar daca nu in mod extrem: dai totul pe cariera si familia fie exista acolo undeva intr-un colt sau deloc, fie duci o viata cel mult decenta, dar mediocra din p.v. profesional, dar ai o viata de familie in deplina armonie...Se pare ca fenomenul se explica prin timpul limitat zilnic la cele 24 de ore, precum si la durata limitata a ciclului biologic uman. Cu alte cuvinte, viata este prea scurta sa le faci pe toate.
da...asa este.
cele 24 de ore zilnice.
e o problema tipica tarilor
...Acum depinde si de cat de importanta ar fi acea cariera pentru mine. E o chestie care depinde de constructia, personalitatea si mentalitatile fiecaruia... Depinde care satsisfactie o consideri a fi mai importanta in viatza! Unii pun cariera pe 1-ul plan, altii familia... In orice caz, lucrurile trebuie cantarite foarte bine! Daca totusi,a cea oportunitate e, intr-adevar o sansa care iti vine o singura data in viata, iar pe femeia ta o iubesti nespus de mult, atunci e o...dilema grea, sa stii! 
Iar pt asta, e un topic bun!
Am fost pusa oarecum in situatia asta. Nu am fost pusa sa aleg, dar serviciul mi-a stricat relatia. Am spus "oarecum" pt ca situatia era ceva mai complicata decat atat, in sensul ca nu numai serviciul meu statea in calea fericirii si armoniei cuplului pe care il formam, dar a avut un rol important. Mie imi placea la nebunie ce faceam, el nu lucra in perioada aceea si il cam neglijam. Mi-a cerut sa renunt, dar nu am vrut. Acum nu mai sunt cu el si nici nu mai lucrez in acel loc. Nu stiu ce regret mai mult, dar daca as mai fi vreodata in aceeasi situatie as renunta la serviciu/cariera. Consider ca familia este mult mai importanta, desi....trebuie intretinuta.
conteaza extrem de mult cariera profesionala.de exemplu eu sunt nevoit sa renunt la a mea pentru a-mi salva relatia.depinde de la om la om,si observ ca in ziua de azi sunt tot mai putini cei ce renunta la cariera pentru iubire.
heidy_2006 a scris:Asa este. Eu nu am ce sa votez, pentru ca nu exista si o intrebare in genul acesteia. :flowers:
Acum as vota cu as pleca, iar daca ma doare, parteneri gasesti pretutindeni.
La fel am votat, dar depinde de partener.
Acum am votat asta, dar sper sa apara omul care sa ma faca sa votez "nu as pleca".
Marlboro a scris:nu cred ca e complet chestionarul
as spune chiar ca variantele sunt teribil de stupide
on - femeie 40 si de ani , afacerista de succes - casa cum putine vezi in romania - masini etc . am gasit'o in noaptea de revelion cu o sticla de sampanie degeaba desfacuta pe masa si cu niste ochi in care urla depresia - trageti concluzii
Am ales ultima varianta ! De ce pt ca desi sunt barbati in toata lumea asta, nu voi gasi pe nimeni la fel ca si al meu!
eu sunt casatorita si am ales sa plec la master in afara, chiar in SUA. a fost visul meu inca din facultate dar abia acum s-a putut concretiza. sunt multe bucurii care vin odata cu plecarea, insa sunt umbrite de dorul de casa. sotul meu a ramas in tara si nu poate veni aici, are o afacere pe care s-a muncit mult ca sa o puna pe picioare si are cam tot ce ii trebuie in Romania, aici nu ar avea nimic, nici drept de resedinta, nici SSN, nici asigurare macar. eu nu pot sa il sustin aici pentru ca banii din bursa obtinuta ajung cat de cat pentru cheltuielile mele. nu manii pe Dzeu, imi ajung cu varf si indesat mine, iar ce ramane am trimis mereu in tara sotului si parintilor. dar e greu fara el si e greu sa fii printre straini. cei ce sunt plecati stiu despre ce vorbesc, cei ce nu au experimentat niciodata nu isi pot nici macar imagina cum e sentimentul de izolare fata de tot ce iubeai si iti era cunoscut. de craciun si anul nou am mers in tara si am petrecut 1 luna de vis alaturi de sotul meu. initial nu vroiam sa ma intorc dar am descoperit ca imi place ceea ce fac aici si ca lumea in care traiesc acum se potriveste mai bine stilului meu de viata. toti sunt educati, politicosi, cel putin la universitate este un mediu as zice elitist. cand esti plecat din tara si nu ai cum sa te intorci prea repede, sufletul ti-e scindat, cel putin al meu este intre dorul de casa si placerea de a face ce-ti place. si mai sunt ani buni pana sa ma intorc acasa sau pana sa pot sa il aduc pe el aici.
nimeni nu-si poate imagina ce simte un om care pleaca singur subliniez intr-o tara straina in care nu are pe nimeni si in care se confrunta cu diferente culturale si alte obiceiuri si in care abia invata ca orice iti pui in cap poti sa reusesti. imi lipseste sotul meu foarte mult si imi pare rau ca nu l-am apreciat la timpul potrivit asa cum ar fi trebuit, acum stiu insa de ce il iubesc si mi-as dori sa fie aici cu mine, sa ii strang mana si sa ii spun iar cat il iubesc.
va rog sa ma iertati pentru greseli, am vazut cate sunt dar nu am timp sa le corectez acum
Editat Dum 6 ian 2008 05:13