Coincidentele

Rose`s a scris:

Nu-mi place deloc Coelho. Ma plictiseste; singura scriere a lui pe care am reusit s-o citesc cap-coada, a fost "Zahir", citita de mine cand imi foloseam (mai mult) partea dreapta a creierului .

Cat despre restul, eu cred ca noi oamenii, fiind egoisti si individualisti, nu realizam ca in raport cu Universul, suntem numai o entitate efemera, formata din aprox. 6 mld de celule. Precum in corpul omenesc, celule se nasc si mor; unele se nasc malformate, sau mai slabe, sau mai bolnave si, in functie de tipul lor, organismul le elimina mai devreme decat pe cele sanatoase, deoarece el trebuie sa-si mentina ECHILIBRUL.

Universul tinde spre echilibru si, in cele din urma (macar) spre supravietuire; pt ca noi, in aroganta noastra, cu toata constiinta si inteligenta pe care zica-se ca o avem, nu facem altceva de la nastere pana la moarte, decat sa distrugem natura si echilibrul Universului. Ca viata nu e dreapta? Asta o stim de mult timp. Dar noi oare, ca fiinte inteligente ce ne gasim, suntem drepti fata de natura sau macar unii fata de ceilalti? NU!

Consecintele nu se raporteaza numai la ceea ce intreprinde un individ, ci se raporteaza la activitatea tuturor luata ca intreg. Orice cauza are un efect, care se transforma mai apoi intr-o alta cauza pt un viitor efect. Totul este un lant si totul este consecinta. Eu consider coincidentele simple avertizari asupra actiunilor pe care trebuie (ar fi trebuit) si nu trebuie (nu ar fi trebuit) sa le facem.

Universul nu e o divinitate buna si iubitoare care sa ierte la nesfarsit nelegiurile oamenilor, pt ca n-ar supravietui; ci actioneaza in raport cu tot ceea ce se intampla, tinzand spre un echiliru pe care oamenii mai mult decat oricine si orice altceva, il distruge constant.

M-ar fi surprins de-a dreptul sa fii fan Coelho. :) Am glumit spunand asta si am afirmat c-ai fi fan plecand de la spusele tale referitoare la faptul ca atunci cand iti doresti ceva tot Universul comploteaza pt. a te ajuta sa-ti indeplinesti dorinta. Asta e si parerea lui Coelho. Dar eu nu evaluez un om dupa o singura afirmatie, iar tu intotdeauna mi-ai parut departe de a fi lipsita de gandire critica, spre deosebire de Coelho. :D Si eu am citit o singura carte a lui, "11 minute". A fost mai mult decat sufcient. Nu inteleg de ce-i atat de laudat. Ma rog, ma departez de subiect.

Da, sunt de acord ca orice cauza are si un efect, insa nu neaparat efectul asteptat sau, mai rau, efectul pe care noi credem ca ar fi drept sa-l aiba cauza respectiva. Si, stiu ca ma repet, nu exista semnificatii ascunse, magice, in coincidente. Semnificatia multora am putea noi insine sa o "talmacim", daca ne-am stradui un pic mai mult, iar pt. "talmacirea" celor care ni se par spectaculoase cred ca ar trebui sa apelam la "ajutorul" stiintelor (al matematicii, spre exemplu) si daca nici asa nu aflam vreun raspuns care sa ne multumeasca, cred ca ar fi indicat mai bine sa renuntam a le descifra, decat sa incercam sa le dam o interpretare care n-are nicio legatura cu realitatea. Si sa acceptam ca ori noi n-am stiut unde sa cautam raspunsurile care sa ne lamureasca pe deplin ori stiinta inca n-a avansat inca atat de mult incat sa ne ofere raspunsurile la nelamuririle noastre.

Fiero a scris:

Da, sunt de acord ca orice cauza are si un efect, insa nu neaparat efectul asteptat sau, mai rau, efectul pe care noi credem ca ar fi drept sa-l aiba cauza respectiva.

Singurul efect e cel al pastrarii unui echilibru PER ANSAMBLU, nu la nivel individual. De aceea nu pare intotdeauna...drept.

Si, stiu ca ma repet, nu exista semnificatii ascunse, magice, in coincidente.

Nu e absolut nimic magic, ascuns sau divin. Totul e cat se poate de logic si rational.

Si sa acceptam ca ori noi n-am stiut unde sa cautam raspunsurile care sa ne lamureasca pe deplin ori stiinta inca n-a avansat inca atat de mult incat sa ne ofere raspunsurile la nelamuririle noastre.

Totul e cauza si efect. Daca vrem neaparat sa.."le talmacim", ar trebui sa le vedem (coincidentele) ca si avertismente sau atentionari; dar tare ma tem ca in incercarea noastra de a le intelege, vom esua lamentabil in cele mai multe cazuri.

Rose`s a scris:

Singurul efect e cel al pastrarii unui echilibru PER ANSAMBLU, nu la nivel individual. De aceea nu pare intotdeauna...drept.

De ce esti tentata sa crezi ca Universul tinde catre echilibru? Tare mult mi-ar placea daca ti-ai rupe din timpul tau sa-mi explici de ce crezi asta. :)

Fiero a scris:

De ce esti tentata sa crezi ca Universul tinde catre echilibru? Tare mult mi-ar placea daca ti-ai rupe din timpul tau sa-mi explici de ce crezi asta. :)

Eh, e doar o parte din logica mea ciudata, poate. Din pmdv absolut orice trebuie sa aibe un echilibru pt a functiona bine si corect. Intotdeauna ce e prea mult sau prea putin, strica echilibrul. In acelasi timp consider ca nimic nu mai e in echilibru total, ci totul s-a transformat intr-o lupta pt supravietuire, care tinde spre echilibru dar nu-l poate ajunge.

Cand vine vb de oameni insa, povestea se schimba. Ei doar spun ca vor echilibru, dar de cele mai multe ori isi doresc totul, ba chiar si ce nu pot avea. Actioneaza individual pt...hmm, imbuibarea proprie; nu iau in seama restul indivizilor care la randul lor vor acelasi lucru. Ce s-ar intampla daca toti oamenii ar fi extrem de bogati, extrem de puternici, etc? S-ar intampla ca vor dori si mai mult, se vor extermina unii pe ceilalti si mai abitir pentru o si mai mare putere si bogatie. S-ar ajunge la distrugere totala. Aici intervine echilibrul Universului, naturii, sau cui vrei tu, care trebuie sa compenseze. Si se aplica de la sine legea selectiei naturale. E nedrept poate, dar altfel nu am exista deloc.

Daca oamenii (cu totii), ar tinde mai mult spre echilibru decat spre imbuibare, multe nedreptati n-ar mai exista.

Rose`s a scris:

Eh, e doar o parte din logica mea ciudata, poate. Din pmdv absolut orice trebuie sa aibe un echilibru pt a functiona bine si corect. Intotdeauna ce e prea mult sau prea putin, strica echilibrul. In acelasi timp consider ca nimic nu mai e in echilibru total, ci totul s-a transformat intr-o lupta pt supravietuire, care tinde spre echilibru dar nu-l poate ajunge.

Cand vine vb de oameni insa, povestea se schimba. Ei doar spun ca vor echilibru, dar de cele mai multe ori isi doresc totul, ba chiar si ce nu pot avea. Actioneaza individual pt...hmm, imbuibarea proprie; nu iau in seama restul indivizilor care la randul lor vor acelasi lucru. Ce s-ar intampla daca toti oamenii ar fi extrem de bogati, extrem de puternici, etc? S-ar intampla ca vor dori si mai mult, se vor extermina unii pe ceilalti si mai abitir pentru o si mai mare putere si bogatie. S-ar ajunge la distrugere totala. Aici intervine echilibrul Universului, naturii, sau cui vrei tu, care trebuie sa compenseze. Si se aplica de la sine legea selectiei naturale. E nedrept poate, dar altfel nu am exista deloc.

Daca oamenii (cu totii), ar tinde mai mult spre echilibru decat spre imbuibare, multe nedreptati n-ar mai exista.

Frumoasa postare. Intuiam raspunsul. Iubesti echilibrul si asa ti-ai dori sa fie si Universul. :)

In ce priveste restul postarii, sunt de acord cu tine.

Multumesc pt. raspuns! :flowers:

Rose`s a scris:

.

Daca oamenii (cu totii), ar tinde mai mult spre echilibru decat spre imbuibare, multe nedreptati n-ar mai exista.

Asta e raspunsul la intrebarea : " ce este un sfant pt. voi" ? ;)

x&y a scris:

Asta e raspunsul la intrebarea : " ce este un sfant pt. voi" ? ;)

Da, cu siguranta este unul din raspunsurile pluzibile la acea intrebare

Dar vor spune credinciosii ca oamenii nu sunt... divini, ci sunt... (di)vină :rot:

Normal ca exista echilibru. Cat timp exista mai multe forte care trag in directii diferite exista si conceptul de echilibru. Legea selectiei naturale asigura un echilibru. Legile naturii asigura echilibrul fizicii. Anumite legi sociale, morale asigura echilibrul societatii (cei care il perturba platesc). Si tot asa.

Ia uitati ce am gasit. Face referire la tendinta oamenilor de a vedea semnificatii si legaturi acolo unde nu-s.

"Benoit Mandelbrot, un matematician francez a folosit prima oară termenul “fractal” în anul 1975, iar în anul 1983 a publicat o carte în care vorbește despre geometria fractală regăsită în natură. Astfel, după cum spune Stănciugelu, teoria fractalilor reprezintă ordinea pe care nu o vedem. Dar cum rămâne cu ordinea aparentă pe care creierul nostru o percepe ca atare?

Creierul este organul ce îi permite utilizatorului să învețe. Acest lucru este evident peste tot în natură la majoritatea regnului animal. Creierul are capacitatea de a stoca informații cu referire la anumite evenimente, informații pe care le folosim mai târziu când ne confruntăm cu evenimente, sau circumstanțe asemănătoare. Principalul proces care stă la baza învățăturii este recunoașterea pattern-ului situațional. Această capacitate de a recunoaște pattern-uri și de a reacționa ulterior în baza lor a fost observată științific la animale precum câinii, delfinii, elefanții, ciorile, și chiar porumbeii, pentru a numi doar câteva exemple. Omul este, evident, cel mai bine adaptat dintre exemplele menționate pentru a recunoaște pattern-uri în lumea înconjurătoare. Dar dacă apar situații în care ordinea aparentă este defapt o ordine falsă, pur și simplu interpretată astfel de către creierul nostru în mod eronat?

Un exemplu foarte bun pentru o astfel de interpretare eronată a fenomenelor naturale din jurul nostru îl reprezintă superstițiile. Ele nu sunt altceva decât o asociere irațională între o cauză și un efect. Pisica neagră ce ne taie calea asociată cu ghinion, găsitul trifoiului cu patru foi asociat cu noroc, și exemplele pot continua la nesfârșit, fiind influențate în mare parte de contextul cultural în care se manifestă. Dar superstițiile nu fac decât să dovedească predispoziția creierului să asocieze cauze și efecte, acolo unde observă un anumit pattern.

Ca să pot să argumentez mai profund faptul că suntem predispuși să tragem concluzii eronate în baza experienței, voi aduce prima oară în discuție teoria probabilităților. Presupunând o ordine aleatorie de N numere formate din 6 cifre vom avea la un moment dat următoarele șiruri de cifre, aparent ordonate: 123456, 444444, 987654, 123432. Luate individual, aceste numere par să respecte o anumită regulă, o anumită formă, mai precis un anumit pattern, pe care creierul nostru este setat să îl recunoască. Însă dacă facem un pas înapoi și privim întregul șir de numere vom putea lesne observa faptul că aceste numere nu respectă niciun pattern special, ci defapt sunt niște numere aleatorii dintr-un șir întreg de astfel de numere, și că numai o probabilitate de 1 la 999999 a făcut ca numerele respective să apară în șir. Acest exemplu nu poate să ne ducă decât la concluzia că sunt anumite cazuri în care este imperativ să luăm în considerare întregul, pentru că acesta este cel care descrie adevăratul caracter al părților. Dacă luăm separat numărul 123456 din șirul ipotetic exemplificat vom spune despre el că cifrele sale sunt ordonate crescător din 1 în 1, deci respectă un pattern. Dar numai dacă luăm întregul șir vom putea concluziona că ordinea aparentă în care sunt aranjate cifrele este defapt aleatorie."

In realitate descoperirea lui Mandelbrot demonstreaza cu totul altceva: ca acolo unde oamenii credeau ca e doar aleatoriu,exista ordine.

http://roaim.net.tc/?a=articles&p=207 -iata alte confirmari ale morfogeneticii.