Andra08 a scris:Cat mi-as mai dori sa fiu adolescenta.
Uneori chiar cred ca gandesc asa cum ar gandi un copil, un adolescent. Ai gasit problema, nu stiu sa ma abtin sa nu ii spun ce gandesc, nu stiu sa ii ascund sentimentele mele. Adta e defectul meu, spun lucrurilor pe nume. Nu imi place sa amagesc pe nimeni in a crede ceva ce nu sunt. Credeam ca functioneaza "asa sunt eu si cine ma vrea ma place asa", dar nu e tocmai cum imi imaginam, copil fiind. Am multe de invatat.
Nu faptul ca nu te stapanesti tu e problema, ci faptul ca te inseala el, dar, daca tot nu reusesti sa-l parasesti si te-ai rupe in doua ca sa salvezi situatia, desi e clar ca nu prea mai e nimic de salvat, macar incearca sa te relaxezi, oricat de greu ti-ar fi, si sa speri facand lucruri cat mai rationale. Cu acuze si certuri nu rezolvi nimic. Daca tot esti dispusa sa te umilesti, incearca sa o faci inteligent si exista posibilitatea, mica ce-i drept, ca el sa aprecieze asta si, cine stie, sa se simta vinovat si rusiant ca o face. Daca reactionezi, se enerveaza, prinde ura si uita de orice respect fata de tine.

