Pai hai sa pun si eu o poezie asa, luata de pe net:
Tu, lume! Lume chircită de ieri, de azi,
Ți-ai uitat aripile suspendate,
Graiul atât de dulce a împietrit,
Sub jugul terorii te-ai răstignit,
Te scalzi în izvoare amanetate.
Tu, lume! Lume chircită de ieri, de azi.
Tu, lume! Lume contemporană și rece,
Ți-ai uitat replicile și ai cedat,
Valori și tezaur vinzi la taverne,
Îți închini bogăția cutumei externe,
Ai lăsat bilet de-amorțire, la pat.
Tu, lume! Lume, contemporană și rece.
Tu, lume! Lume pustie și oarbă,
Ți-ai îngrozit strămoșii-n țărână,
Truda lor de viață a amuțit
Să vadă stomacul cum ți l-ai chircit,
Ai uitat de horă și de voie bună.
Tu, lume! Lume pustie și oarbă.
Tu, lume! Lume nerecunoscătoare,
Zamolxes ți-a eliberat spiritul,
Ți-a dăruit codrii fragezi și falnici,
Ți-a despicat văi prin brazii cei trainici,
Iar tu te sufoci ca nebunul!
Tu, lume! Lume nerecunoscătoare.
Tu, lume! Lume cinică și lașă,
Îți înveți copiii să plece departe,
Vise naive în ironii le tai,
E singura moștenire pe care le-o dai,
Străini și pustii spre străinătate.
Tu, lume! Lume cinică și lașă.
Tu, lume! Lume tembelă și șchioapă,
Ți-ai uitat cronicile în prafuri pe raft,
Ai pângărit sisteme de valori,
Ai desconsiderat tradiții și școli,
Nu cați în istorii scăparea de azi.
Tu, lume! Lume tembelă și șchioapă.
Trezește-te la viață..
Trezește-te odată!
..si incepe sa se trezeasca. Nu de alta, dar s-au cam lamurit cu strainatatea.
Putini reusesc sa se simta acasa, dincolo.
