Toio a scris:
Eu, Tinerii pentru România, Ghebu, independent unii de alţii, nici măcar nu ne cunoaştem, purtăm o luptă teoretică, la nivel de concepte, de idei ca replică la lupta de subminare a conştiinţei de sine a poporului nostru purtată constant în ultimii douăzeci şi cinci de ani.
ati citit ultimul articol semnat de Plesu?
hai sa va pun aici niste fragmente.
articolul e despre patriotism, bineînteles.
Mică antologie a patriotismului amărât
"Simt nevoia să le reamintesc cititorilor, într-un moment în care trîmbiţele unui patriotism rudimentar, lăutăresc, ţîfnos, au reaprins spiritele. Patriotismul a ajuns să fie un amestec indigest de vorbe lăcrămoase şi încruntături de grotă. Pentru campionii lui, patria nu trebuie „ajutată” decît cu linguşeli şi jocuri de bicepşi.
Ideea că o poţi iubi cu disperare, întristat de relele care o desfigurează (şi care, nu odată, vin din noi înşine) e prea subtilă pentru lătrătorii de paradă, convinşi că a te gudura servil în poala ţărişoarei e modul optim de a o sluji, cînd, de fapt, e un soi de răzgîi mai curînd dezonorant. În general, profesioniştii retoricii patriotarde sunt, mai curînd, oameni fără identitate, incapabili de isprăvi cu adevărat ziditoare şi, tocmai de aceea, dornici să se salveze identificîndu-se cu strămoşi mai făloşi. Gigi luat în sine nu e nimic. Dar Gigi ca „urmaş” al lui Ştefan cel Mare, sau ca verişor al lui Brâncuşi începe să creadă că există…
Am auzit, de curînd, că un parlamentar (anonim pentru mine, ca şi pentru mai toţi compatrioţii săi) s-a gîndit să propună o lege severă împotriva denigratorilor ţării. În cazul în care această lege se va vota, citatele care urmează vor echivala cu o delaţiune. Îmi asum acest risc.
.............
Mihai Eminescu: „Dar domnilor! Mi-e ruşine să fiu român! Dar ce fel de român? Român care vrea a-şi fi însuşit monopolul, privilegiul patriotismului şi-a naţionalităţei – aşa român de paradă mi-e ruşine să fiu. Naţionaliatea trebuie să fie simţită cu inima şi nu vorbită numai cu gura. Ceea ce se simte şi se respectă adînc se pronunţă arareori! Hebreii cei vechi n-aveau voie să pronunţe numele dumnezeului lor! Iubesc poporul românesc fără a iubi pe semidocţii şi superficialităţile sale” (Din manuscrise, Opere, vol.IX, p.459-460).
Ion Luca Caragiale: „Noi, românii, sîntem o lume în care, dacă nu se face ori nu se gîndeşte prea mult, ne putem mîndri că cel puţin se discută foarte mult”.
„Elementele de succes: măgulirea tuturor ideilor şi formulelor populare, pe care oricine le aplaudă automatic, sau prin imitaţie, precum: tinerimea română, economia română, femeia română, ţăranul român, muncitorul român, regatul român şcl.,şcl, - în genere fraza goală, declamaţia şarlatanească, lătrătura patriotică, naţională, română – cu un cuvînt, moftul...”
„M-am exilat şi atîta tot. Aerul aici [la Berlin, n.m. A.P.] îmi prieşte, sînt mulţumit cu ai mei şi nu am ce căuta acolo, unde linguşirea şi hoţia sînt virtuţi, iar munca şi talentul viţii demne de compătimit” (apud I.L.Caragiale, Despre lume, artă şi neamul românesc, ed. Dan C. Mihăilescu).
Octavian Goga: „Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei… Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti… Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală." (Jurnal, 1916, apud Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român).
Emil Cioran: „În România, tipul omului inteligent şi unanim simpatizat este chiulangiul sistematic, pentru care viaţa este un prilej de capriciu subiectiv, de exerciţiu minor al dispreţului, de negativitate superficială. N-am întîlnit om care să aibă o mai slabă aderenţă la valori ca românul”
„Nici un român nu se simte personal vinovat (...) dezertînd astfel de la responsabilitatea individuală”. (Schimbarea la faţă a României).
sursa:
http://adevarul.ro/news/societate/mica-antologie-patriotism-amarat-1_53660a9e0d133766a8575fdc/index.html