Început de TINERI PENTRU ROMANIA, Dum 29 iul 2012 · 648 răspunsuri · 30.203 vizualizări · închis
@ ghebu Incendierea unui drapel, călcarea lui în picioare, ştergerea cu el pe jos sunt gesturi teatrale de protest la adresa politicii unei Ţări. Ofensează, scandalizează, e adevărat, dar totul se rezumă la atât.
Cam ca emfaza asta a ta. Forme fără fond. 9 din 10 „patrioți” ca tine nu-și cunosc limba și istoria.
@ naema
Ciad dragă.
Allexandrra a scris:Cum sa mor, domnilor, pentru o "naframa-n varf de bat"?
Naeema a scris:Sa murim si pentru Chad ?
mareexecutor a scris:@ ghebu Incendierea unui drapel, călcarea lui în picioare, ştergerea cu el pe jos sunt gesturi teatrale de protest la adresa politicii unei Ţări. Ofensează, scandalizează, e adevărat, dar totul se rezumă la atât.
Cam ca emfaza asta a ta. Forme fără fond. 9 din 10 „patrioți” ca tine nu-și cunosc limba și istoria.
@ naema
Ciad dragă.
FĂRĂ PATRITOTISM NU AVEM VIITOR
Pentru oricine are sentimente patriotice, Patria e o mamă.
Toţi copii acestei mame sunt fraţi în ochii patriotului.
Patria e pentru patriot o mare familie şi ce-l face să se simtă ataşat de familie îl face să se simtă ataşat şi de Patrie.
Moartea pentru Patrie e o datorie sfântă pentru soldat.
El îşi riscă viaţa fără să crâcnească.
Patriotismul înalţă omul, îl face mai bun.
Cine îşi refuză sângele Patriei e abject şi merită dispreţul tuturor.
Printre civili acela care-şi iubeşte Patria are curaj civic.
Magistrat el aplică legea, el e incoruptibil, el e dreptatea, el ştie că procedând astfel ocroteşte inima Patriei.
Simplu cetăţean el face tot ce face, el spune tot ce spune de dragul Patriei sale.
Gândiţi-vă cum ar fi dacă patriotismul ne-ar însufleţi pe toţi.
Am fi un singur suflet, un tot viu şi armonia ne-ar însuti puterile.
Patria ar fi invincibilă, respectată, temută şi calea spre progres ne-ar fi larg deschisă.
Doar patriotismul poate face Patria să dureze pentru că doar el poate crea acea unitate de gând, de simţire, de curaj, de virtute care asigură continuitatea vieţii, bogăţia, măreţia şi puterea.
Fără patriotism nu avem viitor.
Popescu Angela
TINERI PENTRU ROMANIA a scris:Gândiţi-vă cum ar fi dacă patriotismul ne-ar însufleţi pe toţi.
Am fi un singur suflet, un tot viu
au mai încercat si altii reteta asta si au esuat, din fericire.
ăsta e de la voi ghebule?
aramis a scris:au mai încercat si altii reteta asta si au esuat, din fericire.
Lipsa patriotismului ne-a făcut vulnerabili.
Vulnerabilitatea noastră le-a permis doritorilor de înavuţire din Ţară sau din străinătate să se folosească de noi şi le dă apă la moară celor care vor să ne ia teritorii.
Fără patriotism partea noastră nu poate fi decât sărăcia, înapoierea, umilinţa şi pierderea moştenirii lăsate nouă de înaintaşi.
mareexecutor a scris:ăsta e de la voi ghebule?
Aflu de la Dv. de candidatura D-lui Iulian Capsali.
Eu nu fac politică şi din câte ştiu nici Tinerii pentru România.
Ghebu a scris:Lipsa patriotismului ne-a făcut vulnerabili.
Vulnerabilitatea noastră le-a permis doritorilor de înavuţire din Ţară sau din străinătate să se folosească de noi şi le dă apă la moară celor care vor să ne ia teritorii.
Fără patriotism partea noastră nu poate fi decât sărăcia, înapoierea, umilinţa şi pierderea moştenirii lăsate nouă de înaintaşi.
poate nu te-ai prins la ce faceam referire mai sus.
Ceausescu vroia si el tot un suflet, un partid, o uniforma, o masina, o conopida, unitate, blablabla (strâns uniti in jurul conducatorului, vezi Telejurnalul, edita 1980-1989)
nu are nimic de-a face cu patriotismul si în niciun caz cu sensul patriotismului pe care-l dau câtiva pe topicul asta.
câtiva = personajul multiplu tineri pentru românia
Patriotism-un cuvant destul de fad intr-o societate plina de nevoi si roasa de multele abuzuri ale unei puteri ...plina de patriotism.Romania, apara-ti sufletul...care suflet?
POVESTE DE PAŞTI
autor necunoscut
Cândva, de mult, într-un sat liniştit de pe la noi se ţinea un târg în preajma Paştelui.
Oamenii se îmbrăcau în haine de sărbătoare şi veneau în piaţa mare ca să-şi vândă produsele.
Firea însăşi lua parte la ce se întâmpla. Soarele strălucea, merii se îmbrăcau în alb, gâzele zumzăiau şi florile înmiresmau aerul.
În timpul unui astfel de târg toţi îşi lăudau marfa cât îi ţinea gura. Doar o babă tăcea. Singura ei avere era o găină slabă care-i făcea ouă cât nucile.
Baba ofta: „Sunt săracă, găinuşo, te-am hrănit rău şi-mi faci ouă pe care nu le cumpără nimeni. Trebuie totuşi să vând ceva pentru că nu am bani şi mă tem că pe tine va trebui să te pun pe tarabă.”
La auzul acestor vorbe găina începu să strige: „Fie-ţi milă stăpână! Nu vreau să ajung friptură. Dacă mă mai ţii îţi promit că la anu’ o să-ţi fac nişte ouă pe cinste.”
Baba nu crezu nimic din ce auzise, dar se lăsă înduioşată şi se întoarse acasă cu găina.
Trecu un an.
Baba, din ce în ce mai săracă, nu mai avea ce să-i dea de mâncare găinii.
Târgul se apropia şi biata pasăre era tot mai vlăguită. Ea înţelese că nu va putea face ouă mai mari ca în urmă cu un an şi deznădăjduită se duse pe un câmp ca să se vaiete: „Ce o se întâmple cu mine dacă nu pot să-i dau stăpânei ouă mai mari? De data asta sigur va fi nevoită să mă vândă şi voi sfârşi în farfuria cine ştie cui.”
Abătută, ea nu-şi dădu seama că florile, gâzele şi nişte iepuraşi o ascultau. Pe toţi zbuciumul ei îi mâhnise. Şi pentru că se înnopta florile îi încropiră găinii un culcuş, gâzele îşi întinseră aripile deasupra ei ca s-o ferească de frig, iar iepuraşii se rugară la Dumnezeu s-o ajute.
Dimineaţa, când se trezi, găina se simţi atât de întremată că începu să cotcodăcească veselă şi făcu o grămadă de ouă. Şi ouăle acelea nu erau ouă obişnuite. Erau mari, colorate în culori vii şi chiar împodobite cu desene.
Fericită găina alergă la stăpâna sa. Aceasta cercetă cu atenţie ouăle unul câte unul apoi le puse în şorţ şi-i spuse găinii: „Te-ai ţinut de cuvânt. Sunt cele mai grozave ouă pe care le-am văzut. Am făcut bine că nu te-am vândut.”
În ziua târgului ouăle aduse de babă le-au plăcut tuturor. Lumea s-a îmbulzit ca să le cumpere şi biata femeie a adunat mai mulţi bani decât avusese în întreaga ei viaţă.
De atunci în preajma Paştelui oamenii din sat, apoi din Ţară şi din lume au început să vopsească ouă încercând să imite ouăle făcute de găina babei, dar nu au reuşit niciodată să le facă la fel de frumoase.
MINUNEA DE PAŞTI
autor necunoscut
În acel an se părea că nu vor mai fi flori de Paști. Iarna se prelungea.
Un Paște fără flori e ca un Crăciun fără zăpadă.
Cu ce ne vom împodobi Sfânta Biserică, ce vor da copiii părinţilor, bunicilor, ce vom pune în vazele de pe mesele de Paști, ce vom oferi în dar? Ce-i de făcut? Se întrebau toţi neliniştiţi. Dar nu puteau decât să se roage şi să spere.
În inimile oamenilor florile îşi au de mult timp un loc de seamă. Culorile lor sunt culorile vieţii, culorile speranţei.
Ningea de câteva zile şi prin ferestrele caselor nu se vedea decât albul zăpezii. Vântul sufla cu înverşunare pe uliţe şi peste câmpuri. Iarna îşi făcea de cap.
Chiar şi copiii se arătau gânditori şi mâhniţi.
Venea Paştele şi lipsa florilor era resimţită dureros de toată lumea.
O lacrimă curse pe obrazul zbârcit al unei bunici care îşi dorea atât de mult florile pe care le primea de Paști de la nepoţei.
O lacrimă curse pe obrazul unei mame spre care în alţi ani copiii îşi întindeau timid bucheţelele lor modeste.
Taţii urmăreau ce se întâmpla neputincioşi şi abătuţi.
Tristețea cuprinsese întreg satul. Paști fără flori...
Veni şi Sâmbăta Mare. Ninsoarea, vântul nici gând să se oprească. Era limpede că nu vor mai fi flori de Paști. Dar Paştele e sărbătoarea vieţii. S-a întâmplat atunci ceva ce nu s-a mai întâmplat niciodată.
În noaptea de Sâmbăta Mare, pe când oamenii dormeau liniştiţi după ce reveniseră de la Biserică, flori se iviră peste tot de sub zăpadă. Puţin câte puţin vântul se opri, ninsoarea încetă şi norii se risipiră. O adevărată minune, o minune de Paşti!
Dimineaţa văzând florile oamenii au strigat, au sărit, au chiuit de bucurie şi au înălţat mulţumiri către Cer.
Vor fi întotdeauna flori de Paști pentru că Paştele e viaţă.
