RÂNDURI PENTRU GENERAŢIA MEA
Iubirea
-I-
Să ne achităm de îndatoririle pe care le avem faţă de părinţi cu o afecţiune devotată şi recunoscătoare care nu se dezminte niciodată!
Să le păstrăm un loc în mintea noastră şi în inima noastră!
Să privim însă hotărâţi spre viitor!
E ceea ce ne cer chiar tata şi mama.
Suntem copii lor, e timpul să fim noi înşine.
Să mergem spre viaţa care ne cheamă, spre tot ce e bun şi sănătos!
Să ne facem datoria, adică să fim activi şi să muncim.
Să căutăm fericirea, adică iubirea.
Să fii activ şi să iubeşti, iată ce înseamnă o viaţa dinamică!
Fii activ, munceşte, iubeşte spune legea firii.
Să iubeşti e o datorie pe care o îndeplinim cu bucurie.
Sentimentul o dictează dar raţiunea trebuie s-o controleze.
-II-
Iubirea nu poate fi neserioasă şi frivolă.
E înainte de toate ceva frumos şi pur, fără nimic trivial, fără nimic murdar sau degradant.
Iubirea de unde se naşte viaţa e baza Familiei, a Naţiunii.
Ea le formează şi le dă trăinicie.
Ea face uşoare şi plăcute îndatoririle uneori grele pe care le impune.
Nimic nu are forţa iubirii.
Prin ea se conduce lumea.
Pervertirea ei, transformarea ei în depravare, are efecte mai devastatoare ca armele biologice, bombele atomice sau cataclismele naturale.
Moralitatea e o condiție a supravieţuirii noastre.
-III-
Iubirea generează iubire.
Să iubim din toată inima, din tot sufletul.
Dacă suntem în stare de asta, dacă respectăm iubirea, dacă ne respectăm pe noi înşine ne vom putea feri de dezmăţ, de poftele grosolane ale simţurilor, de ceea ce veştejeşte şi înjoseşte.
Să ne apărăm tinereţea, prospeţimea sentimentelor, sănătatea şi demnitatea!
Toate acestea se pierd în ceea ce se numeşte, probabil în derâdere, plăcere.
Toate acestea le putem irosi repede şi apoi vom regreta toată viaţa.
Puţini dintre noi se complac în dezmăţ.
E nevoie de o fire josnică, de sentimente vulgare care din fericire sunt destul de rare.
Dar ispita, o mândrie prostească, absurda prejudecată care vede în lipsa de înfrânare un atribut al tinereţii, îi corup pe mulţi.
Cel care are respect de sine, sentimente delicate şi o voinţă puternică nu va cădea pradă ispitelor.
Îşi va ţine capul sus fără să privească mocirla de la picioarele sale, fără să se lase vreodată atras de ea.
Îşi va păstra inima şi corpul tinere pentru iubirea adevărată care înalţă omul mai presus de sine.
Şi dacă a găsit-o pe cea pe care şi-o doreşte de soţie, rezistenţa la plăceri grosolane îi va fi uşoară.
Va avea în iubirea sa un scut care-l va apăra de depravare.
-IV-
Nimic nu e mai frumos şi mai pur, mai plin de graţie şi de farmec ca iubirea sinceră dintre un tânăr şi o tânără.
Să iubim, dar să ştim să ne-o alegem bine pe cea pe care o vom iubi.
Înainte de a ceda sentimentelor să ne ascultăm raţiunea.
Altfel iubirea să va naşte dintr-o pasiune trecătoare pe care o vom regreta mai târziu.
Altfel nu va avea cine să-i spună inimii „nu” când greşeşte.
Să alegem bine.
S-o iubim pe aceea care merită să fie iubită, care merită să ne fie alături toată viaţa.
Să ne căutăm aleasa inimii printre cele al căror chip şi persoană degajă demnitate, cinste, moralitate şi sănătate.
S-o iubim şi vom fi iubiţi.
Dacă din nenorocire va fi altfel, vom iubi totuşi şi vom suferi.
Suferinţele provocate de iubire îi călesc pe cei puternici şi timpul le alină.
-V-
Dar să lăsăm această dureroasă eventualitate.
Nu e decât o excepţie de care clarviziunea noastră şi instinctul inimii ne vor feri uşor.
Vom iubi, vom fi iubiţi şi vom gusta din ce e mai bun pe lume.
Cât de încântătoare e iubirea pură şi neprihănită într-un suflet tânăr!
Nimic de pe pământ, niciun vis nu-i egalează realitatea inefabilă şi luminoasă.
Omul care cunoaşte această supremă bucurie, această mulţumire a întregii făpturi şi care o ia ca punct de plecare, ca bază a vieţii sale, poate privi viitorul cu încredere.
El a făcut mai mult pentru a-şi asigura fericirea şi chiar succesul decât dacă şi-ar fi petrecut timpul cu calcule savante şi practice.
Să dai ca început al existenţei tale de om matur, ca bază a Familiei pe care o vei întemeia, iubirea sănătoasă şi puternică, entuziastă şi gravă, înălțătoare şi pură, înseamnă să faci o lucrare morală şi folositoare, o lucrare a raţiunii şi înţelepciunii.
-VI-
Om care îşi face datoria, om cu voinţă şi curaj, e acela care ştie să iubească.
El acordă iubirii locul la care ea are dreptul în sufletul său şi în viaţa sa.
Să acţionăm şi noi la fel, prieteni.
Să învăţăm să iubim.
Iubirea şi raţiunea să ne conducă împreună în alegerea tovarăşei de viaţă.
Să fim, în viitorul apropiat, noi şi soţiile noastre, o personificare a Familiei de unde se va naşte o Românie întinerită, mai frumoasă, mai unită şi mai puternică.
Dordea Cosmin
