Început de TINERI PENTRU ROMANIA, Dum 29 iul 2012 · 648 răspunsuri · 30.203 vizualizări · închis
aramis a scris:eu v-am spus sa cititi romanele lui, nu sa-i copiati citatele de pe net.
E onorant pentru mine că mă considerați membru al grupului Tineri pentru România.
Citatul reprodus de mine spune multe despre Erich Maria Remarque ca om şi scriitor.
Asta nu înseamnă că-i contest talentul sau că fac vreo aluzie la Dv..
Vă asigur cu toată sinceritatea de întregul meu respect.
aramis a scris:eu v-am spus sa cititi romanele lui, nu sa-i copiati citatele de pe net.
:)) ți-ai găsit
nu vezi ce agramați cu ifose sunt?
reîncălzesc ciorbe vechi ca să se dea interesanți și le servesc unor creduli și mai proști ca ei drept teze și principii inedite
mareexecutor a scris:
) ți-ai găsit
nu vezi ce agramați cu ifose sunt?
reîncălzesc ciorbe vechi ca să se dea interesanți și le servesc unor creduli și mai proști ca ei drept teze și principii inedite
vad.
Rica Venturiano sa traiasca. vorba lui, studinte-n drept si publicist.
RÂNDURI PENTRU GENERAŢIA MEA
Munca
-I-
Să gândeşti şi să vrei nu înseamnă nimic dacă nu acţionezi.
Acţiunea presupune crearea de bunuri şi valori şi implicare responsabilă în viaţa societăţii, adică muncă.
Munca e necesară echilibrului moral şi fizic al omului.
Ea e chiar condiţia existenţei lui
Ea e, de asemenea, condiţia existenţei societăţii.
Viaţa face din muncă o obligaţie materială.
Legea morală face din muncă o datorie.
Omul activ e folositor lui însuşi, semenilor lui şi Ţării lui.
România are nevoie acum mai mult ca niciodată de oameni activi.
Neamul nostru a acţionat în trecut la fel de înţelept, la fel de energic şi la fel de bine ca oricare altul.
Stau dovadă două mii de ani de muncă, de luptă şi de glorie.
E important să ne regăsim dorinţa şi voința de a acţiona.
E în joc soarta Ţării.
Devenind oameni activi ne vom putea sluji Ţara şi pe noi înşine.
Doar prin acţiune continuă, hotărâtă putem avea succes, putem să ne jucăm cu folos rolul ca Popor pe scena lumii.
Pentru a ne ridica, pentru a fi din nou ce-am fost, trebuie să acționăm neobosit fără să ne descurajăm vreodată.
-II-
Acţiunea întreţine şi dezvoltă în noi forţele corpului şi sufletului, ne asigură sănătatea fizică şi morală.
Acţiunea e mișcare, activitate, viaţă.
Apatia e stagnare, moarte.
Acţiunea în toate formele ei intelectuală, morală, fizică e manifestarea a ceea ce se numeşte viaţă intensă, singura potrivită sufletelor mari, singura care merită trăită.
Cine se simte predispus la inactivitate, la moliciune trebuie să combată această tendinţă altfel ea se va transforma într-o meteahnă care-l va împiedica să-şi îndeplinească îndatoririle.
Putem deveni activi prin antrenament la fel cum ne formăm caracterul exersându-ne voinţa.
-III-
Nimic nu se poate obţine fără efort susţinut.
Să fim activi, să devenim oameni de acţiune!
Să fim harnici, să ne facem bine munca!
Munca e efortul rodnic şi metodic, care creează, care transformă, care produce.
Munca e prima şi veşnica lege umană, care se impune în egală măsură tuturor.
Ea înalţă omul şi-l înnobilează.
Ea e o necesitate pentru marea majoritate.
Ea e o datorie pentru toţi.
Munca a fost întotdeauna condiţia existenţei omului şi instrumentul progreselor lui.
Prin muncă, inteligenţă şi curaj omul a supus natura.
Civilizaţia e rezultatul muncii umane.
-IV-
Munca asigură celui care o face o independenţă, o demnitate a vieţii pe care leneşul nu le poate pretinde.
Ea e o necesitate absolută pentru omul sărac.
Ea e totodată o obligaţie materială şi o datorie socială.
Datoria de a munci o are şi cel bogat, care profită de bunuri pe care alţii le-au dobândit şi i le-au lăsat moştenire.
El trebuie să-şi îndeplinească această îndatorire la fel ca săracul.
La ce-i foloseşte Ţării un om care nu munceşte, care nu produce nimic?
Câtă demnitate poate avea un asemenea de om, câtă mândrie când ştie că nu-şi ajută comunitatea, că nu face nimic pentru a îmbunătăți climatul social şi că nu-şi aduce contribuţia la opera de construcţie naţională?
-V-
Dacă tatăl are o fabrică sau o firmă de comerţ e preferabil să-şi asocieze copiii în muncă pentru a le da voinţa de a-i dezvolta şi continua afacerea.
Tinerii bogaţi, care nu au posibilitatea să urmeze calea părinţilor lor, şi-ar putea folosi banii în Ţară pentru a construi fabrici, pentru a deschide magazine, pentru a înfiinţa exploatări agricole sau pentru pune în valoare zone cărora nu le lipseşte decât capitalul pentru a deveni productive.
Industria, comerţul, agricultura oferă posibilităţi nelimitate oricărei activităţi laborioase, oricărei acţiuni energice şi independente.
În industrie, comerţ sau agricultură ne putem găsi toţi un loc.
Pentru cei care vor altceva există alte căi.
Cercetarea ştiinţifică, arta, literatura, Biserica, Armata oferă bogaţilor şi săracilor cariere folositoare şi onorabile.
-VI-
Copiilor Familiilor înstărite totul le e uşor la început de drum.
Ei pot dobândi, mai lesne ca alţii, o pregătire bună.
Ei îşi pot alege cariera care li se potriveşte cel mai bine.
Dar la atât li se limitează avantajele.
Crescuţi în puf, beneficiind de o bunăstare care moleşeşte, având totul de-a gata ei nu sunt pregătiţi să înfrunte dificultăţile existenţei.
Toţi, bogaţi sau săraci, avem viaţa e în faţa noastră.
Ea va fi aşa cum ne-o vom face.
Punctul de plecare nu are mare importanţă când drumul e lung.
Soarta ne e în propriile mâini.
Modalitatea de a reuşi e pentru fiecare dintre noi aceeaşi: muncă energică, curajoasă.
Nu cel mai bogat sau cel mai inteligent dintre noi va fi cel mai fericit, ci acela care va putea să îmbine tăria de caracter cu râvna în muncă.
Să muncim deci.
Să muncim pentru noi, pentru binele alor noştri, pentru binele Ţării.
Munca ne face viaţa uşoară şi fericită, ne alină durerile, ne ajută să suportăm relele inevitabile.
Ea e legea viguroasă şi sfântă a omului, ea e legea socială prin excelenţă.
-VII-
Munca e creatoare de virtute.
Lenea e mama tuturor viciilor.
Leneşul nu e doar inutil, el e nefast pentru societate, nefast pentru el însuşi.
Să nu faci nimic e imposibil.
Cine nu munceşte, cine nu face bine, face în mod necesar rău.
Munca întreţine viaţa.
Lenea paralizează şi ucide.
Fierul nefolosit rugineşte.
Creierul şi membrele nefolosite slăbesc şi se atrofiază.
Oamenii care muncesc, care duc o viaţă activă, au şansa de a-şi păstra mai mult timp puterile şi sănătatea.
Ei nu sunt supuşi influenţelor externe, nu sunt bântuiţi de temerile care-i asaltează pe leneşi.
Ei nu ascultă în fiecare dimineaţă buletinele meteorologice şi nu-şi privesc mereu limba în oglindă ca să vadă ce culoare are.
Ei trăiesc, ei acţionează, ei risipesc şi ard germenii morbizi care le ameninţă mintea şi trupul.
Ei sunt sănătoşi moral şi fizic, pentru că sunt activi.
-VIII-
Munca ne face să suportăm cu bună dispoziţie greutăţile vieţii şi micile ei mizerii.
Lenea ne face, dimpotrivă, să medităm la cele mai mărunte necazuri, le exagerează, dă amploare suferinţelor, generează tristeţe, ipohondrie, această boală a sufletului, mamă a bolilor trupului.
Să muncim necontenit!
Să nu fim niciodată inactivi!
Odihna corpului se obţine prin munca minţii, odihna minţii prin munca corpului.
Dordea Cosmin
RÂNDURI PENTRU GENERAŢIA MEA
Morala
-I-
Educaţia morală nu se termină când ajungem la maturitate.
Atunci ea ne e mai necesară ca niciodată şi poate mai folositoare căci singurii de la care învăţăm suntem noi înşine şi viaţa.
Viaţa e un mentor dur dacă nu ne străduim să ne îndreptăm fără să aşteptăm pedepsele ei severe.
Copii, nu avem decât mici defecte.
Micile defecte cresc odată cu noi şi devin mai urâte şi mai supărătoare.
Minciuna, de exemplu, neplăcută la un copil, devine la omul matur un viciu înjositor.
Lăcomia la masă, un păcat neînsemnat la un copil, e o înclinaţie grosolană, de neînţeles şi aproape bestială la un om în toată firea.
Lupta pe care educaţia ne-a făcut s-o dăm cu defectele noastre când eram copii nu poate înceta niciodată pentru că victoria nu are cum să fie completă şi pentru că viaţa ne scoate mereu în cale tot felul de ispite.
-II-
Ar fi bine ca la vârsta de douăzeci de ani să ne supunem unui examen atent şi sincer al naturii noastre morale.
E important să ştim ce defecte şi ce vicii sunt de reprimat în noi, ce calităţi şi virtuți avem sau putem dobândi.
Acestea făcute am putea încerca, cu voinţă şi curaj, să devenim mai buni.
Să iubim ce e adevărat, ce e bine, ce e mare şi nobil!
Fără concesii pentru ce e mediocru, lipsit de generozitate şi de frumuseţe!
Fără concesii pentru ce e urât, josnic şi trivial!
Fără concesii pentru ce e rău şi nesănătos!
Indulgenţă doar pentru oamenii neştiutori sau rătăciţi.
-III-
Bunele sentimente şi pasiunile generoase sunt de cultivat, de dezvoltat în noi.
Acestea au efecte fericite asupra sufletului şi corpului.
Sentimentele şi pasiunile generoase combat apatia care uzează omul mai repede decât viciile.
Ele ne sunt însă utile doar dacă le controlăm, doar dacă le subordonăm raţiunii şi voinţei.
Ele devin astfel ajutoare preţioase în neîncetata luptă interioară dintre virtute şi viciu, dintre bine şi rău.
-IV-
Morala are ca scop de a ne pregăti să asigurăm victoria binelui în noi şi de a ne oferi deprinderi şi reguli care fac revenirea agresivă a răului mai puţin frecventă şi mai puţin periculoasă.
Ca să fim mai activi în fapte decât în vorbe, ca să nu trebuiască să fim puşi pe calea cea dreaptă de conştiinţă decât în mod excepţional, e necesar ca practicarea binelui să rezulte din norme acceptate şi imperative aplicate repetat, firesc şi inflexibil.
Aşa vom atinge singurul gen de perfecţiune compatibil cu natura umană.
Aşa viaţa ne va fi liniştită şi plăcută.
Faptele rele, greşelile îşi primesc în mod inevitabil pedeapsa.
Ea ne poate lovi în noi înşine prin mustrări de conştiinţă.
Ea ne mai poate lovi din exterior şi material.
Justiţia intrinsecă a lucrurilor e rareori inactivă.
Datorită ei răul făcut naşte durere, regret şi otrăveşte viaţa, în timp ce binele virtutea sunt surse de bucurie.
-V-
Cultivarea calităţilor morale e o îndatorire a fiecăruia dintre noi pentru că e bună şi pentru noi şi pentru ceilalţi.
Societatea trage foloase de pe urma calităţilor şi virtuţilor noastre şi suferă din cauza defectelor şi viciilor noastre.
Cultivarea intelectului e necesară dar nu esenţială.
„Știinţa fără conştiinţă e ruina sufletului” spunea François Rabelais.
Ce reguli să ne impunem pentru a fi oameni în adevăratul înţeles al cuvântului?
Înainte de toate trebuie să fim sinceri, simpli şi fireşti.
Trebuie să respectăm adevărul în persoana noastră, în vorbele şi în faptele noastre.
Prefăcătoria şi minciuna sunt lucruri abominabile.
Să te prefaci şi să minţi înseamnă să nu-ţi faci datoria.
Datorăm adevărul celorlalţi şi nouă înşine.
Cel care minte nu ajunge doar demn de dispreţ, ci îşi face şi viaţa grea, complicată.
Pentru a acoperi o minciună are nevoie de o altă minciună.
Cu cât minte mai mult cu atât se cufundă mai mult în fals.
Situaţia devine repede insuportabilă.
Dacă nu şi-a pierdut orice pudoare, e fără încetare neliniştit şi tulburat.
-VI-
Să fim simpli şi fireşti e un mod de a fi sinceri.
Să încercăm să părem altceva decât suntem, înseamnă să ne ascundem, să ascundem adevărul.
Pedanteria şi afectarea sunt defecte insuportabile pentru toată lumea.
Dacă avem astfel de înclinaţii ar fi bine să scăpăm de ele.
O fire complicată nu e întotdeauna ceva frumos.
O existenţă unde luxul şi parada sunt pe primul loc împinge obligatoriu pe planul doi lucrurile importante, cele pentru care merită să trăim.
Fericirea, forţa şi frumuseţea existenţei îşi au în mare parte sursa în simplitate.
Să fim leali, simpli şi fireşti ne determină să fim în acelaşi timp sinceri şi deschişi, cinstiţi şi drepţi.
Practicarea sincerităţii şi francheţii e un mod superior de a arăta exact ce suntem, ce simţim şi ce gândim.
Loialitatea se confundă în mare parte cu sinceritatea şi cu francheţea.
Ea le completează adăugându-le o siguranţă în raporturile de la om la om dictată de sentimentele de probitate şi de onoare.
-VII-
În sfârşit, să fim oameni drepţi înseamnă să avem toate calităţile pe care le-am trecut deja în revistă: integritate, echitate şi fermitate.
Nu există virtute superioară spiritului de dreptate, el rezumă tot ce ne face să fim buni.
Cei care-l vor dobândi îşi vor desăvârşi pregătirea morală.
Ei vor fi făcut deja mult pentru perfecţionarea lor şi restul va veni aproape de la sine.
Calităţile secundare le vor obţine fără mare efort.
Nu ne e permis totuşi să le neglijăm pentru că ele îşi au importanţa lor.
Principalele calităţi secundare sunt:
- cumpătarea în vorbe şi în fapte, care dovedeşte forţă de caracter şi bun-simţ;
- discreţia şi rezerva, fără care raporturile cu ceilalţi oameni, chiar cu prietenii, pot deveni insuportabile;
- modestia, care nu e umilinţă, dă meritului forţă şi relief;
- politeţea, amabilitatea sunt semnele vizibile ale bunăvoinţei;
- ordinea în gânduri, în fapte fără care o parte a rezultatelor acţiunii sau muncii se pierd;
- hărnicia minţii care-i dă voinţei mijlocul de a fi eficientă;
- sobrietatea şi cumpătarea în alimentaţie.
Acestor calităţi pozitive e necesar să le adăugăm dezgustul şi dispreţul pentru ce e grosolan şi trivial, pentru indecenţa în vorbe sau fapte, pentru tot ce coboară omul la nivelul brutei.
Aceeaşi atitudine se impune să adoptăm şi faţă de plăcerile josnice.
Oare de ce morala actuală se arată atât de indulgentă cu abateri care nu vatămă doar sănătatea corpului, ci şi a sufletului?
-VIII-
Gustul şi obişnuinţa unei anumite indecenţe morale, pe care unii încearcă să le sădească în noi, sunt deosebit de periculoase.
Va fi mai uşor să ne apărăm de ele înainte de a fi muşcat din acest fruct al pomului răului decât după aceea.
Bucătăria sănătoasă şi bună pare fadă după ce ai consumat doar mâncăruri puternic condimentate care distrug stomacul.
Cel mai bine e să nu încercăm experienţe atât de dăunătoare şi să opunem ispitelor reguli de comportament fixe şi întotdeauna respectate.
Demnitatea vieţii, mintea şi corpul vor avea de câştigat din aceasta.
Prin demnitatea adusă existenţei noastre obţinem stima tuturor.
Ori demnitatea constă în a ne respecta pe noi înşine, în a nu face nimic care să ne înjosească în proprii noştri ochi şi în ochii celorlalţi.
Plăcerile grosolane sau imorale au acest dublu efect.
Dar nu e de ajuns să ne respectăm pe noi înşine, trebuie să-i respectăm şi pe ceilalţi, în special pe bătrâni, pe femei, pe cei care s-au remarcat prin virtuţile lor, prin talentele lor.
Să fim respectuoşi înseamnă să fim binecrescuţi.
-IX-
Indisciplina e o dovadă de slăbiciune morală şi un mare rău pentru Ţară.
Fără disciplină existenţa unei Naţiuni nu e posibilă.
Forţa colectivă se obţine prin disciplină.
Libertatea, mândria legitimă a omului, nu sunt afectate dacă el se supune, în viaţă sau în acţiunea în comun, regulilor fără de care Naţiunile nu sunt decât gloate neputincioase.
Acceptarea disciplinei sociale nu înseamnă şi acceptarea malversaţiilor unora dintre mai marii noştri.
Să nu uităm însă că scopul combaterii răului din societate e întărirea Statului, nu slăbirea lui.
Ne va fi uşor să fim disciplinaţi în societate dacă vom stabili în noi stăpânirea de sine, disciplina minţii.
Doar cine ştie să se supună va şti să conducă.
-X-
În concluzie:
- să păstrăm respectul, să ocrotim întotdeauna demnitatea vieţii;
- să fim disciplinaţi;
- să iubim adevărul, să fim sinceri, simpli şi fireşti;
- să fim deschişi, cinstiți şi drepţi;
- să fim cumpătaţi, discreţi, rezervaţi, modeşti;
- să fim ordonaţi şi sârguincioşi, sobri şi cumpătaţi, binevoitori şi amabili.
Acestea sunt îndatoriri de diferite feluri, de importanţă inegală, dar sunt îndatoriri şi se cer îndeplinite.
Dordea Cosmin
Sunteti colosali, fratilor! Aveti mare nevoie de un nou Caragiale. Voi va intalniti pe undeva? Ca vreau sa particip si eu la intalniri.
si eu vreau sa particip, daca se poate. nu vreau sa ratez asa ceva. aduc s-un steag negaurit, sa fie mai festiv momentu'.
da'-n pauza de tigare ascult Judas Priest si sa dea dracu' sa ma bruiati.
Allexandrra a scris:Sunteti colosali, fratilor! Aveti mare nevoie de un nou Caragiale. Voi va intalniti pe undeva? Ca vreau sa particip si eu la intalniri.
aramis a scris:si eu vreau sa particip, daca se poate. nu vreau sa ratez asa ceva. aduc s-un steag negaurit, sa fie mai festiv momentu'.
da'-n pauza de tigare ascult Judas Priest si sa dea dracu' sa ma bruiati.
Formulați o critică la obiect.
Reproduceți pasajele din textul meu care vă deranjează și precizați de ce vă deranjează.
Dordea Cosmin
pe mine ma deranjeaza tot textul, dar hai sa-ti fac pe plac.
explica-mi si mie ce-ai vrut sa spui prin "- sobrietatea şi cumpătarea în alimentaţie",
mai stiu eu pe cineva care se pricepea la alimentatia populatiei, inventase niste cartele si era foarte mândru de isprava lui.
era cizmar de meserie si construise blocuri cu ceva cantine comune, nu mai retin cum îl cheama.
TINERI PENTRU ROMANIA a scris:Formulați o critică la obiect.
Reproduceți pasajele din textul meu care vă deranjează și precizați de ce vă deranjează.
Dordea Cosmin
Dordea, nu că aș sta să citesc toate prostiile și bazaconiile scrise pe net, da am prins undeva că ai decretat „Vanitatea este o cauză a scăderii natalității”. E ca și cum ai decreta că de azi începând, culoarea roșie este un sport și morcovii neconsumați într-o săptămână, se vor juca la loterie în a doua săptămână.