Acum milioane de ani cand vanam lei in savana, trebuia sa fim fiorosi, sa dam dovada de diverse calitati care ar fi ajutat la prinderea leului si la a dovedi ca nu ajungem noi papa pentru leu. Prin urmare, daca nu emanam aceasta masculinitate, femelele stiau instinctiv ca nu e bine sa se cupleze cu noi, caci vom fi papati de leu.
Milioanele de ani au trecut si astazi a devenit posibil sa asiguri supravietuirea familiei si in alte moduri. Asa ca in timp ce in viata profesionala poti fii capabil si sa asiguri astfel un venit bun si un trai bun familiei, in viata personala esti liber sa fii cum vrei. Asa ca... hei... floricele pe campii... imi plac, asa ca de ce sa nu ma duc sa le culeg si sa le arunc in adierea vantului si sa topai printre petalele lor purtate de vant ? Lasat singur, e foarte bine sa fiu asa, asta ma face fericit. Problema apare cand in scena apar femelele. Ele, cu creierul lor primitiv, nu isi pot da seama ca viata profesionala e separata de cea personala, iar ele vazandu-te lipsit de aparare pe campii (si probabil vazand si leul fioros cum pandeste printre floricele), te catalogheaza ca incapabil sa asiguri apararea viitorilor pui, prin urmare nu esti selectat. Asta indiferent ca poate viata profesionala ti-ar asigura un trai mai mult decat bun tie si familiei tale.
Si aici marea mea dilema: Ele de ce nu isi dau seama ca programele lor sunt depasite si ca analizeaza probleme noi cu algoritmi invechiti ?
Ma duc sa ma joc cu noua jucarie ce mi-o picat la kinder. 
