Allexandrra a scris:
Mi se pare rezultatul unui calcul, al unui rationament. Un astfel de mod de a gandi plaseaza iubirea exclusiv in plan rational, daca am inteles eu bine. Or, iubirea e sentiment.
N-am redat tot textul, de-aia pare asa. Incep sa cred si eu tot mai mult, la fel ca autorul textului, ca iubirea este doar un cuvant mare si nu exista ca sentiment de sine statator, asa cum am spus in postarea anterioara, cuprinde o gama (paleta) larga de emotii si sentimente, iar unele din aceste emotii si sentimente le simtim si fata de oamenii pe care in ruptul capului n-am admite ca i-am iubi.
Culmea e ca desi prezinta toate aparentele unui act benefic si pentru cel activ si pentru cel pasiv, nu este astfel, din ce am observat eu.
Si drogul iti da o stare de bine, dar de cati oameni care se drogheaza ai auzit tu ca au sfarsit cu bine?
Rezultatul nu e benefic tocmai din pricina faptului ca majoritatea celor care cred ca iubesc ii permit acestei iubiri sa se dezvolte pe baza unor sentimente toxice, ignorand cu desavarsire rationalul. Daca vrei tu am sa-ti explic ce inteleg prin asta.
Prostanacul a scris:
Eu ma insel tot timpul , asta stiu .
. Tocmai ca iubirea nu poate fi insirata in particulele ei elementare . Neuronii lui or fi tot blonzi ?
Eu as propune ca tipul sa mai si traiasca starea de iubire , nu sa o rationeze , CA NU AJUNGE NICAIERI .
Mai bine ca el, zau asa, decat sa traiasca iubirea aia pe care o preamaresc cei mai multi si care pe unii i-a adus chiar in pragul nebuniei.
Aseneth a scris:
Nu sunt de acord. E ca si cum ai spune ca sodiu si clorul nu pot forma sarea doar pentru ca fac parte si din alte amestecuri. Sau ca sarea nu exista, e doar o iluzie, tot din aceeasi cauza.
Doar in mintea noastra sarea reprezinta altceva decat un amestec al celor doua elemente, nu crezi?