Iubirea ca in povesti

Melissa Rebeca a scris:

Da. Eu cred ca fiecare om are jumatatea lui. Daca o intalneste, e iubire ca-n povesti. Exista multe jumatati ce par a se potrivi aceluiasi om, dar numai UNA e cea cu care se potriveste perfect si cu care formeaza intregul. Chiar si doua jumatati de portocala nu pot forma intregul perfect, decat daca sunt jumatatile aceluiasi fruct. :)

Da, este si parerea mea si bien sure ca am votat DA, la "iubirea ca in povesti". Chiar aceasta este(sau ar trebui sa fie)adevarata relatie de cuplu, dintre un barbat si o femeie.(majoritatea cuplurilor traiesc altceva si de aceea s-a ajuns la atatea compromisuri, care n-ar fi cazul sa fie).

Fiero a scris:

Normal ca circumstantele conteaza. Nici nu cred ca ai putea iubi un om care se imparte tuturor ca o prostituata, pt. ca iubirea inseamna respect si admiratie pt. un om, iar un om care iubeste promiscuitatea nu poate fi respectat. :)

Asta este o extrema. Prima oara ai intrebat daca am putea imparti omul iubit cu altcineva, acum vorbesti de impartit cu toata lumea. Cred ca daca este iubire adevarata intre noi, el singur nu s-ar uita la altcineva indiferent ca eu accept sau nu. Daca o face, totusi, am incredere ca are motive intemeiate si ca nu o face ca sa ma raneasca sau pentru ca nu ma iubeste destul . Ma refer aici la cazuri de exceptie, care pot exista, rare, dar se mai iese din tipar din cand in cand. Nu ma refer in niciun caz la promiscuitate.

Stiu ca era o discutie intre tine si Allexandra, dar presupun ca nu se supara nimeni daca imi spun si eu parerea.

Aseneth a scris:

Stiu ca era o discutie intre tine si Allexandra, dar presupun ca nu se supara nimeni daca imi spun si eu parerea.

De ce s-ar supara?

Da, e o extrema, dar e una dintre circumstantele pe care le-am avut in vedere cand am spus `nu in orice circumstante`. A mirosit bine Fiero. Nu trebuie sa se imparta tuturor, ca sa il percep ca pe o prostituata. E suficient sa calce din cand in cand in strachini, pt. ca ii plac prea mult femeile.

Orice iubire poate fi o poveste dar nu orice poveste se termina cu "si au trait fericiti pana la adanci batraneti .."

Inainte de a se povesti , iubirea se invata !

Iubirea nu transforma dorintele in realitati, mai mult cred cu tarie ca scoate tot ce este mai turbure si mai impur din oameni, dovada fiind intreruperea relatiilor in diferite moduri: batai, jigniri, lasitate, fuga de explicatii, gasirea a ceva mai bun.

Lucast a scris:

Iubirea nu transforma dorintele in realitati, mai mult cred cu tarie ca scoate tot ce este mai turbure si mai impur din oameni

Pai daca tu crezi ca iubirea face asta, atunci ura ce draq mai face?

Nu m-ai inteles.

Lucast a scris:

Iubirea (...) scoate tot ce este mai turbure si mai impur din oameni, dovada fiind intreruperea relatiilor in diferite moduri: batai, jigniri, lasitate, fuga de explicatii, gasirea a ceva mai bun.

Lucast a scris:

Nu m-ai inteles.

Am inteles exact ce ai scris. :) Daca tu crezi ca in mesajul tau ai descris iubirea, atunci intreaba-te cu ce mai difera ea de ura?

Dovezile enumerate de tine, nu fac altceva decat sa confirme lipsa iubirii care a existat in acel cuplu. Asa ceva NU EXISTA IN IUBIRE. :)

Din contra, IUBIREA scoate tot ce-i mai bun si mai sfant din oameni. Iubirea te transforma intradevar. Intr-un om mai bun, mai nobil, mai generos etc..

Allexandrra a scris:

Unii spun ca iubirea e o boala, altii ca e o iluzie, iar altii se incapataneaza sa creada in ea. Nici acestia din urma nu cad de acord: unii spun ca iubirea e numai balonase de sapun, altii ca e cu certuri, neintelegeri si scuze.

Ma intereseaza iubirea in care totul este in perfecta armonie, cei doi se iubesc, se divinizeaza unul pe altul, se sacrifica unul pentru celalalt, nu se cearta si nu se despart niciodata. Asta e iubirea ca in povesti? Sau e cea in care dupa multe neintelegeri si lacrimi cei doi sfarsesc prin a ramane impreuna, acceptandu-si defectele si trecand impreuna peste dificultati?

Da , exista , dar cum spunea si Rebecca trebuie sa gasesti jumatatea care se potriveste perfect .Si nu , nu este numai balonase dar nici numai certuri .Eu nu inteleg ce intelege una lume prin ,,compromis " :roll: compromis poate sa fie si ca eu nu ma simt bine si gateste sotul

sau el nu poate sa mearga anul asta in Tenerife ca nu poate , eu ce fac ? 1.ori jelesc : vai de mine , viata mea este un calvar 2. merg singura si 3. stam de vorba si nu se termina lumea si nici nu se muta Tenerifele de acolo si mergem la anul ( varianta cel mai rar intalnita azi-din ce vad in jur )

si nici nu ,,doare " pe nimeni un astfel de compromis

si ca sa o citez pe Rose`s eu ma incadrez inca aici .....de 22 de ani , sper sa nu ne apuce crizele ...varstei a nu stiu cata pe vreunul din noi :)

,,Iubirea ca-n povesti exista atunci cand fiecare considera ca a gasit-o respectiv ca o traieste / a trait-o. "

Aseneth a scris:

Asta este o extrema. Prima oara ai intrebat daca am putea imparti omul iubit cu altcineva, acum vorbesti de impartit cu toata lumea. Cred ca daca este iubire adevarata intre noi, el singur nu s-ar uita la altcineva indiferent ca eu accept sau nu. Daca o face, totusi, am incredere ca are motive intemeiate si ca nu o face ca sa ma raneasca sau pentru ca nu ma iubeste destul . Ma refer aici la cazuri de exceptie, care pot exista, rare, dar se mai iese din tipar din cand in cand. Nu ma refer in niciun caz la promiscuitate.

Stiu ca era o discutie intre tine si Allexandra, dar presupun ca nu se supara nimeni daca imi spun si eu parerea.

Nu am fost extremista, Aseneth. Am aprobat spusele Allexandrrei si am vrut sa subliniez, la randul meu, ca circumstantele conteaza atunci cand imparti un om, pt. ca ele iti spun ceea ce e omul respectiv. Daca iubesti pe cineva, iar cand iubesti nu exista iubire falsa sau adevarata, doar iubire, se poate intampla sa te indragostesti de alta persoana. Dragostea e o pacoste, ei nu-i tb. motive intemeiate sa apara, e un musafir nepoftit care apare pe capul tau cand te astepti mai putin si de care, de multe ori, abia reusesti sa scapi. Insa faptul ca il iubesti pe omul de langa tine te impiedica sa-i dai satisfactie dragostei. Faptul ca nu cedezi ispitei arata cat de mult il iubesti si il respecti pe cel de langa tine.

Si nu, nu m-am suparat ca ai intervenit. Nici vorba de asa ceva.